Victor Nichituș

Politicienii moldoveni așteaptă rezultatul alegerilor pentru Parlamentul Uniunii Europene, în funcție de rezultatul acestor alegeri aceștia vor decide formarea unei majorități parlamentare la Chișinău, ori declașarea alegerilor anticipate.

Politicienii moldoveni, aflați fie la putere ori în opoziție, știu foarte bine că factorii externi (alegerile prezidențiale în Ucraina și europarlamentarele din 26 mai) influențează ecuațiile politice dintre Prut și Nistru.

Prezența premierului Pavel Filip la celebrarea a zece ani de Parteneriat Estic a fost un prilej de a transmite îngrijorarea autorităților moldovene referitoare la viitorul acestei structuri. Filip a spus că datorită acestui proiect de colaborare al Uniunii Europene cu statele vecine, Republica Moldova a obținut mai multe multe avantaje. „Am obținut regimul liberalizat de vize cu UE, avem semnat un Acord de Asociere cu UE și un Acord de Liber Schimb. Ca urmare, 70% la sută din exporturile moldovenești sunt orientate spre piața UE, iar peste 2 milioane de cetățeni moldoveni au călătorit fără vize în statele-membre UE. Ne dorim ca, în viitor, Parteneriatul Estic să ofere Republicii Moldova o perspectivă clară de aderare”, a declarat șeful executivului moldovean. De aici.

Avantajele obținute nu înseamnă aderarea Moldovei la Uniunea Europeană. Perspectivele de aderare sunt vagi, ba chiar lipsesc. Alegerile pentru Parlamentul European marchează schimbarea echilibrului de putere pe harta politică europeană și poate duce la schimbări drastice în instituţiile europene care vor influenţa politicile UE față de Parteneriatul Estic.

Potrivit cercetărilor sociologice, Partidul Popular European va câștiga aproximativ 170 din cele 751 de mandate. Pe locul doi, s-ar afla Socialiștii&Democrații, cu circa 150 de mandate. Anul acesta, ambele partide vor pierde din suprotul electoral pe care l-au avut. Sociologii se tem că cea mai mare grupare parlamentară ar putea deveni  nou creata Alianță Europeană a Popoarelor și Națiunilor. Între membri: partidul naționalist austriac Alianța Libertăților, Liga Nordului (din Italia), Adunarea Națională din Franța, la care, eventual, să adere formațiuni politice din Polonia și Ungaria.

Chiar dacă nu vor obține majoritatea, dreapta europeană naționalistă și-ar putea permite să perturbe activitatea legislativă a UE. Acest lucru ar însemna că formațiunile euro-sceptice ar putea inhiba capacitatea Uniunii Europene de a lucra la dosare precum politica externă, reforma din zona euro, sau libertatea de mișcare. De aici.

În condițiile în care viitorii deputați ai Parlamentului Uniunii Europene vor obliga instituțiile europene spre o întoarcere la rezolvarea problemelor interne cu care se confruntă statele UE și vor îngheța colaborarea cu țările Parteneriatului Estic lipsindu-le de o perspectivă clară de aderare, politicienii moldoveni vor fi în drept să își modeleze discursul referitor la integrarea europeană a statului moldovean. Cu alte cuvinte, dintr-un instrument politic de aderare, Acordul de Asociere al Republicii Moldova la UE se poate transforma într-un instrument tehnic necesar doar îndeplinirii unor reforme.

Ceea ce înseamnă că,în lipsa unei perspective geopolitice clare pentru statul moldovean, politicienii din Chișinău au dreptul, și teoretic, chiar pot, să ia exemplu și să se concentreze pe implementarea politicilor destinate rezolvării problemelor interne ale statului moldovean. Dacă vor să consolideze statul moldovean politicienii autohtoni au obligația de a dezvolta politicile publice pro-Moldova. Adică protejarea pieței interne, consolidarea autonomiei locale, diverisficarea căilor de acces pentru exporturi și dezvoltarea productiei interne.