După ce Curtea Constituțională a respins demersul deputaților PAS cu privire la dizolvarea Parlamentului cu votul aleșilor poporului, a revenit în actualitate o altă chestiune. Adevărat, una mai aproape de esență: care este termenul în care Președintele este obligat să înainteze candidatul la funcția de Prim-ministru?
Mai mulți comentatori s-au grăbit să numească cifre exacte. Din cap. Pentru că, de fapt, în Constituție nu este reglementat în mod expres un termen și nici Curtea Constituțională nu poate stabili prin interpretare un termen.
Totuși, nu putem admite aserțiunea că în această situație nu există un răspuns pertinent prin care s-ar elimina confuziile. Dreptul, în mod special Dreptul Constituțional, operează nu doar cu termene, ci și cu raționamente și construcții de drept, respectiv cu raționamente și construcții constituționale.
În speța la care ne referim se aplică relația condiție-efect. Regula constă în faptul că dacă este realizată condiția, efectul trebuie să se producă imediat. Prin urmare, dacă nominalizarea unui candidat la funcția de Premier este condiționată de consultarea fracțiunilor parlamentare, aceasta trebuie să se întâmple imediat după realizarea condiției, deci imediat după momentul în care procedura consultării fracțiunilor parlamentare a fost consumată. Atât.
Maia Sandu a invocat acel demers al deputaților PAS către forul constituțional ca pretext pentru a refuza îndeplinirea unei obligații constituționale, însă din ziua în care Curtea a dat decizia, doamna Președinte nu mai are nici o justificare pentru întârzierea înaintării candidatului. De altfel, pretextul rămâne a fi unul politic căci cele două situații, respectiv dizolvarea legislativului cu votul deputaților și formarea guvernului, nu se condiționează una pe alta. Aceasta, deoarece ar fi fost posibilă ipoteza dizolvării Parlamentului prin votul legislatorilor, dacă admitem că ea ar fi reglementată, chiar și în situația în care există un guvern plenipotențiar.
Sensul cuvântului imediat în cazul despre care vorbim înseamnă ore sau foarte puține zile în vederea realizării procedurii, căci posibilitățile sunt limitate: fie Președintele acceptă persoana propusă de către o majoritate formalizată, fie înaintează propriul candidat. Și nu cred că trebuie să dureze mult timp dat fiind că asumarea unor responsabilități politice la un asemenea nivel presupune anume capacitatea de a identifica persoanele potrivite pentru ocuparea funcțiilor înalte în stat.
În concluzie, Maia Sandu în calitate de Șef de stat trebuia deja să numească un candidat la funcția de Prim-ministru și dacă aceast lucru nu se va întâmpla în zile numărate, va trebui să studiem condițiile în care Președintele devine susceptibil de a fi tras la răspunedere pentru încălcarea Constituției.