Natan Garștea
BNM când emite bani, îi emite în schimbul la niște active, care și reprezintă (foarte simplist vorbind) un fel de acoperire a monedei din circulație. De pildă, când cumpără excesul de valută de pe piață, emite lei. Sau când vin granturile sau creditele străine pentru stat, BNM ia valuta de la Ministerul finanțelor și îi dă lei (cauza este evidentă, pe teritoriul țării nu circulă valuta, Ministerul finanțelor face plățile în lei, salariile se dau în lei, etc.). Sau când s-a pus în circulație leul moldovenesc, asta s-a făcut în schimbul unor valori mobiliare de Stat de la Ministerul finanțelor. Așa se formează activele Băncii Naționale, în care intră și rezervele valutare, dar și alte tipuri de active.
Dacă Banca Națională ar începe să emită bani fără acoperire, operația s-ar înregistra în pierderile ei, și i-ar micșora capitalul. Aceasta face ca BNM să fie responsabilă în ceea ce ține de măsurile sale de politică monetară, intervențiile pe piață și punerea în circulație a banilor noi.
Dar, de regulă, presiunea pentru emisiunea banilor este nu din interiorul Băncilor centrale, dar de la guvernele statelor (aici eu vorbesc general, nu taman despre Moldova). În majoritatea covârșitoare a țărilor cheltuielile bugetare sunt mai mari ca veniturile, și cea mai simplă opțiune care îi vine în cap oricărui Guvern este să pornească mașina de tipărit banii și să acopere deficitul cela prin emisie monetară. Dar, pe de o parte, inflația care va urma în anul următor va trebui acoperită cu o indexare a salariilor și pensiilor, și vor trebui și mai mulți bani în buget. Și, pe de alta, experiența mondială ne arată că după ce începi să faci asta, nu te mai poți opri. E așa de simplu să faci cadouri alegătorilor cu bani proaspăt tipăriți, să mărești cheltuielile bugetare cum îți place ție… chiar dacă la jumătatea anului deja nu vei mai putea cumpăra cu banii ceea ce-ți planificasei la începutul lui. Și e nevoie de doar câțiva ani și ajungi ca în Zimbabwe, cu hiperinflația lor renumită. Și eu aici vorbeam doar de urmările strict monetare a tipăririi de bani, eu nu zic de impactul asupra economiei, ratelor creditelor și asupra cursului valutar.
Contra la aceasta sunt 2 mecanisme de protecție. În primul rând, legea interzice expres Băncii Naționale (dar asta nu e doar la noi, în toată lumea e așa) să crediteze Guvernul.
Și, a doua, dacă Banca Națională emite bani fără acoperire și ajunge cu capital negativ, Guvernul urmează să acopere pierderea ceea. Și asta se face prin o emisie de valori mobiliare de Stat, care apoi urmează a fi acoperită de cetățeni (prin plata impozitelor de toate felurile).
Deci, într-un fel, Statul nu este cointeresat să preseze Banca centrală să emită bani fără acoperire, fiindcă pe urmă tot Statul va urma să restituie banii ceia.
Aceasta a fost preambula, urmează ambula.
1. Pentru ca acele 3 bănci să poată restitui deponenților banii care au fost furați din ele, s-a decis să li se acorde credite de urgență. Argumentarea la moment era că în băncile celea sunt peste un milion de conturi ale deponenților, și ce impact ar putea avea dacă lor într-o bună zi li s-ar spune că scuzați, bani nu-s, dar voi țineți-vă. Nu spun despre aceea că în așa situație nici nu trebuia să se ajungă niciodată, dar să zicem. Banii au fost furați, s-a decis Statul să restituie el banii deponenților (persoanelor fizice, dar și altor creditori ai băncilor, aici tot trebuie o discuție aparte).
2. Creditul urma să fie dat de BNM, dar dacă l-ar fi dat fără acoperire, ar fi ajuns în momentul cela cu capital negativ. Guvernul a garantat pentru sumele celea, garanția și servind acoperire pentru credite (care reprezentau emisie monetară).
3. Ulterior (când s-a demonstrat aceea ce era clar de la început, că banii nu vor fi întorși în viitorul apropiat), garanția a fost transformată în valori mobiliare de stat, și statul a început să întoarcă creditele. Pe măsură că ele sunt întoarse, Banca Națională retrage banii ceia din circulație și reduce masa monetară.
4. Dacă la noi lucra normal justiția și se recuperau careva bani din sumele furate și scoase peste hotare, ei ar fi mers la acoperirea datoriei celea, și ar fi micșorat presiunea pe buget.
Ce se întâmplă acum, odată cu aprobarea legii care anulează acoperirea de stat pentru datoria ceea.
1. BNM se pomenește cu o gaură enormă în bilanțul său. Aceasta, să zicem delicat, va afecta încrederea tuturor străinilor pentru leul moldovenesc. Nu mă apuc de prorociri despre alte urmări, voi spune doar că asta nu este deloc bine.
2. Ulterior, Guvernul urmează să acopere gaura respectivă, și o va face fix cum era făcut și acum – va emite valori mobiliare de Stat, pe suma pierderilor BNM, care vor fi transmise Băncii Naționale. Doar că ele vor fi emise la dobânzile de piață (acum dobânda e de cca. 6%, dar mi-i interesant cât va deveni rata imediat după aprobarea acestei legi).
3. Până se va realiza aceasta, că tot nu va fi azi-mâine, așa ceva trebuie prevăzut în buget, putem să uităm de investiții normale de peste hotare. Și asta acum, în plină pandemie, urmările căreia abia urmează să fie resimțite.
Încă ceva. Uneori în multe discuții această datorie este amestecată cu recuperarea miliardului. Aceste două procese sunt separate, deși evident că recuperarea miliardului ar rezolva problema emisiei celea de bani pentru credite. Formarea datoriei de stat și achitarea ei e un proces tehnic, ce ține de echilibrul monetar și puterea leului. Presiunea ar trebui pusă anume pe procesul de recuperare a miliardului (și pedepsirea vinovaților, dar asta deja nu ține de componenta financiară). Recuperăm banii – închidem și problema cu datoria de stat.
ro 
