În ultimele zile, asistăm la o isterică continuă a guvernării, motiv pentru care a servit anunţul Preşedintelui Igor Dodon, precum că, cu ajutorul Rusiei, s-a reuşit eliberarea a doi piloţi moldoveni ţinuţi ostatici în Afganistan în ultimii mai bine de trei ani. Pe cine numai nu a scos guvernarea în prim-plan cu critici şi acuzaţii împotriva Preşedintelui! Şi pe Premierul Filip. Şi pe Speakerul Candu. Şi pe cei de la Procuratură. Şi pe cei de la Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene. Ca să nu mai vorbim de armata de troli, jurnalişti, analişti, care „recită” de dimineaţă până noaptea târziu textele împotriva Preşedintelui, scrise de unul şi acelaşi centru de comandă.

Să fie vorba numai de imaginea pe care cei de la guvernare pretind că o câştigă Preşedintele Igor Dodon pe seama acestui caz? Cel mai probabil, nu acesta e motivul! Şeful statului şi aşa e cel mai popular şi mai credibil politician din Moldova şi, chiar dacă e să admitem că implicarea sa în soluţionarea acestui caz îi aduce puncte suplimentare la capitolul imagine, oricum situaţia nu se schimbă cu  mult. Maximum ce se poate schimba e majorarea decalajului dintre Preşedinte şi restul politicienilor la capitolul încrederea şi popularitate. Dar atunci când ai mai multă popularitate decât restul politicienilor luaţi împreună, acest aspect nu e atât de important. Deci, logic e să presupunem că altceva i-a deranjat pe cei de la guvernare.

Cea mai posibilă explicaţie este că, pe fondalul succesului Preşedintelui, cei de la guvernare şi-au conştientizat propria ineficienţă şi profunzimea prostiei propriilor acţiuni. Cine i-a împiedicat pe cei de la putere „să-şi facă şi ei PR politic” şi să soluţioneze problema piloţilor moldoveni în ultimii trei ani? Ei fac acum legătură cu alegerile, dar în această perioadă am avut mai multe scrutine. De ce guvernarea nu şi-a făcut „PR electoral” şi nu a rezolvat problema piloţilor ţinuţi ostatici în Afganistan în cadrul vre-unuia din scrutinele ce au avut loc? Pentru că, până la urmă, important este nu pretinsul PR, ci faptul că piloţii respectivi au fost eliberaţi şi pot reveni la familiile lor. Nu a vrut sau nu a putut guvernarea să-i elibereze pe piloţii ostatici?

Este evident că guvernarea nu a putut şi aici apare altă întrebare: De ce nu a putut? Pentru că Moldova, fiind un stat mic, nu are cum să implementeze cu succes astfel de operaţiuni la nivel internaţional de una singură. Succesul acestora e determinat de parteneriatele, de colaborarea cu marile puteri ale lumii. Cu cine putea colabora în acest sens guvernarea, dacă a „reuşit” performanţa de a se certa şi cu Rusia, şi cu Uniunea Europeană şi să aibă relaţii destul de încordate cu SUA? Preşedintele Dodon are relaţii normale cu Occidentul şi relaţii de prietenie cu factorii decizionali de la Moscova, de aceea a şi reuşit să fie eficient în eliberarea piloţilor moldoveni ţinuţi ostatici în Afganistan. De aia, guvernarea şi e isterizată, or acest caz e şi o confirmare indirectă a faptului că, nu numai nu poate avea grijă de cetăţenii noştri nimeriţi în situaţii complicate peste hotare, dar şi a promovat o politică externă atât de proastă, încât nu poate conta nici pe un fel de ajutor extern în astfel de situaţii.

Cam aceasta e explicaţia isteriei declanşate de putere în ultimele zile. Şi nu e vorba de PR, ci de faptul că, pe fonul succesului Preşedintelui, se vede incapacitatea totală şi lipsa de eficienţă a guvernării.