Victor Nichituș

În Evanghelia după Matei se povestește că, după Învierea sa, Isus le-a vorbit oamenilor în trei rânduri. O dată pentru a le spune – Bucurați-vă!, apoi – Nu vă temeți! Și la urmă, către ucenicii lui – Cu voi sunt în toate zilele până la sfârșitul veacului!

Cine mai aude astăzi aceste cuvinte de îmbărbătare?

Bucuriile noastre, dacă sunt, sunt resentimentare – ne bucurăm de eșecurile altora, ne bucurăm de eșecul opoziției dacă suntem cu guvernul, ne bucurăm de eșecurile guvernului dacă suntem cu opoziția. Ne bucurăm să depozităm vești proaste, să distribuim vinovății, adevărate sau închipuite și să catalogăm dezastre. În afară de bucuria micilor achiziții zilnice, avem bucuria sinucigașă de a fi încruntați și de a ne petrece viața gândind că și vecinului îi este la fel de rău, ba chiar mai rău decât nouă. Am devenit  neândurători, prost dispuși și sarcastici. Avem încredere doar în cei care ne aprobă, înlocuim prieteniile cu alianțe și nu mai iubim nimic în afara propriilor opinii.

De temut, ne tem de tot – de ceea ce a fost și de ceea ce va veni. Ne temem de ceea ce este dar ne temem la fel de mult de ceea ce ar putea să fie – dacă va fi mai rău? Ne temem de tot ceea ce nu știm, de tot ceea ce știm și de tot ceea ce aflăm. Ne temem să ne bucurăm, ne temem să vorbim despre răbdare și ne temem să avem speranță că mâine va fi mai bine!

Temători și triști suntem departe de a simți în preajma noastră prezența celui care a pormis să fie cu noi în toate zilele până la sfârșitul veacului.

Toate acestea dovedesc că am fost puțin pregătiți pentru Sfintele  Paște și că nu credem în Înviere – a noastră și a lui. Mi se va răspunde că nu avem motive de bucurie, că nu sunt motive pentru a nu ne teme și că sunt motive pentru a ne simți uitați de Dumnezeu. E drept, de mai bine de 60 de zile două formațiuni politice sunt antrenate în pseudo-negocieri pentru formarea unei majorități parlamentare care să dea Moldovei dintre Prut și Nistru un guvern. Și, pentru că reprezintă extremele politicii moldovenești, nu ajung la un consens.

Dar oare nu așa s-a simțit Isus în grădina Ghețimanii? Nu s-a simțit el părăsit și uitat de tatăl ceresc? Nu s-a simțit Isus părăsit de speranță?

Sărbătoarea Învierii este sărbătoarea trecerii peste poticnișuri, este sărbătoarea a două îmndemnuri – bucurați-vă și nu vă temeți și a unei promisiuni, cu voi sunt până la sfârșit.

Nu cred că Isus a coborât de pe cruce pentru a se răzbuna. Nu cred că Isus a înviat pentru a lăsa lumea pustiită și fără speranță. Nu cred că politicienii moldoveni, îndemnați din exteriorul Moldovei, se vor poticni pentru a ajunge la alegeri anticipate. După sărbătoarea Învierii, cei din blocul ACUM, dar și cei din blocul socialiștilor, ar trebui să își reorienteze privirile și către Partidul Democrat, formațiune aflată la centrul politicii moldovenești. Dacă sărbătoarea Învierii este una și a învierii personale, atunci este și o înviere a tratativelor care au fost până prezent – o trecere peste încercările și presiunile politice din exterior prin care trec unii dintre aleșii noștrii. O Înviere personală a lor înseamnă rezolvarea mai rapidă a problemelor noastre, de la mărirea pensiilor și a salariilor la creșterea numărului locurilor de muncă, la drumuri bine, apă și canalizare. O revitalizare a tratativelor înseamnă a nu avea teamă pentru negocierile care vor urma.

Așa că, bucurați-vă și aveți speranță –  va fi mai bine!