Victor Chirilă

Despre Victorie

Debarcarea și fuga lui Plahotniuc & Co este, fără îndoială, o victorie pentru R. Moldova, mai ales pentru acea parte a societății noastre care își dorește să trăiască într-un stat cu o democrație veritabilă, stat de drept funcțional, unde corupții, mafioții și kilerii stau la rece și nu în Parlament și Guvern.

Este, de asemenea, o victorie pentru Occident, care s-a debarasat de un „partener” neloial, recalcitrant, imprevizibil, cu o reputație dubioasă/discreditată, care compromitea imaginea UE în R. Moldova.

Este, orice s-ar spune, și victoria Rusiei, care s-a răzbunat pe un „Al Capone”, care a îndrăznit să o umilească, șantajeze și să o țină în șah la Chișinău. De altfel, umilințele la care a fost supusă Moscova nu erau, nici pe departe, dictate de interesele R. Moldova, ci de interesele personale ale lui Plahotniuc, în speță dorința sa de a-l forța pe Putin să închidă dosarele penale ce-l vizau și să-l accepte ca partener de dialog. A fost o gafă fatală… Putin nu discută cu șantajiștii, el îi….

Nu în ultimul rând, este victoria partidelor ACUM, socialiștilor și a lui Dodon personal, care s-au debarasat de un pericol existențial. „Nu vă las eu de capul vostru. O să am eu grija voastră, fiindcă am văzut cu toții ce puteți face sau ce nu puteți face”, declarația făcută de Plahotniuc la 31 mai a fost, nu încape îndoială, o amenințare deschisă de răfuială, nu doar la adresa ACUM, ci și a socialiștilor lui Dodon.

A câștigat, inclusiv, și Ghana care, deși l-a protejat pe Plahotniuc până în ultima clipă, a reușit în cele din urmă să se alăture efortului comunității internationale de a-l determina pe Plahotniuc să cedeze pașnic puterea și să plece din țară. Nu este exclus, însă, că Ghana ar putea să-i ofere azil politic… E, poate, o simplă iluzie? Vom vedea…

Despre Curaj

Până nu demult, Ștefan cel Mare era considerat etalonul curajului la moldoveni. De acum încolo, etalonul curajului este dna Maia Sandu, care a fost ridicată în rang de „femeie bărbat”, de parcă bărbăția, asociată cu folosirea puterei brute adesea sub imperativul instinctelor, este cea mai înaltă probă a curajului. Expresia rupe….

Decizia dnei Sandu de-a se alia, sper temporar, cu prorusul Dodon pentru a debarca de la putere clica mafioto-oligarhică nu are nimic în comun cu vigoarea bărbătească, este o decizie eminamente politică, o decizie gândită și coordonată, or în politică învinge nu cel mai bărbat, ci cel mai informat și perspicace.

Despre Schimbare

Plahotniuc a fugit din țară, dar sistemul oligarhic este încă intact, puternic și își așteaptă noul sau poate vechiul stăpân. În R. Moldova totul e posibil….

În opinia mea, nu Plahotniuc a creat sistemul oligarhic, ci sitemul l-a creat și propulsat pe acesta în vârful piramidei sale, iar sistemul este emanația societății în care trăim.

Nu vom zdruncina sistemul oligarhic atât timp cât economia va fi dominată de monopoluri controlate/instrumentate de cei de la putere, cât statul de drept va rămâne unul butaforic, cât vom avea o justiție aservită puterii, cât politicienii vor proteja pe corupții loiali lor, cât partidele politice vor fi finanțate din exterior sau din banii economiei tenebre, cât partidele politice vor rămâne niște cochilii pentru grupurile clientelare sau interesele străine…

Bineînțeles, debarcarea și fuga lui Plahotniuc creează premise pentru demafiotizarea și dezoligarhizarea statului. Premisele, însă, sunt efemere, ele trebuie valorificate la maximum cât mai curând posibil, iar cetățenii ar trebui să simtă schimbări palpabile spre bine. În caz contrar, recunoștința cetățenilor va fi de foarte scurtă durată….

Revenirea lui Renato Usatîi în țară, cu pompă și nestingherit de nimeni, nu este deloc de bun augur pentru dezoligarhizarea țării…. Populismul lui va destabiiiza și mai mult R. Moldova….