ro 
“Sistemul” sau toate vasele comunicante, la nivel central si local, care misca bratele statului, in limitele geografice de guvernare, se extinde peste arcul politic creat de un anumit regim politic.
Pe scurt, “sistemul” nu tine de un regim politic sau altul, ci exista in umbra acestuia sau se poate suprapune, daca interesele coincid, cum ar fi abilitarea tranzactiilor personale din contul bunurilor abstracte si materiale ale statului.
Neintelegerea acestui lucru face imposibila solutionarea problemelor sistemice, care insaraceste si slabeste statul.
Fracturarea sistemului nu a inceput cu monopolizarea puterii politice de catre Plahotniuc. Oligarhul nu a facut altceva decat sa-si subordoneze sistemul, care acum este in cautare activa a altor stapani, la toate nivelele.
Evident, inca multi prieteni ai fostului regim nu au parasit sistemul, deoarece intentioneaza sa paraziteze pe el, indiferent de cine preia controlul asupra deciziilor politice.
In politica orice vacuum se umple usor si repede. De aceea, muschii sistemului se pregatesc pentru a fi antrenati in guvernare, la fel cum au facut-o pe timpul lui Plahotniuc, Filat-Plahotniuc, Voronin si inainte de ei.
Cat timp probleme sistemului nu sunt depersonalizate, atentia va fi pe eliminarea celor suspectati de supunere fata de fostul regim oligarhic si nicidecum nu pe tratarea sistemului per se.
In situatia in care anticipatele sunt probabile in orice moment, fortele pro-reforma ar trebui sa aiba cateva preocupari majore:
1. Sa asigure reguli electorale corecte, de la asigurarea competitiei pana la purificarea finantelor de care beneficiaza partidele, si
2) reinnoirea a cat mai multe institutii cu persoane din afara sistemului, care nu au contacte cu niciuna din fostele guvernari, inclusiv cu exponentii Partidului Socialistilor ex-comunisti.
