Igor Munteanu, expert în geopolitică, spune că „mâine, pe 24 februarie, vom comemora 4 ani de la declanșarea războiului din Ucraina. Un conflict care trebuia să dureze câteva zile a produs, un război care a mutilat peste 2 mln de oameni. Statisticile militare arată pierderi de apr. 1,2 milioane morți și răniți pentru Rusia și apr. 600.000 pentru Ucraina. Sunt pierderi apocaliptice pe care Europa nu le-a mai văzut de la 1945. Agresiunea militară rusă nu a fost niciodată o simplă „operațiune specială”, cum a numit-o Kremlinul, ci un război de genocid și sufocare economică și militară”.

Potrivit spuselor sale, pentru Putin, miza acestei agresiuni nu a fost niciodată Donbasul. Ori Crimeea. Miza sa a fost demontată arhitecturii de securitate post-1989, întemeiată pe pace, siguranță, bunăstare. Dacă forța poate redesena granițe, atunci întreaga ordine de securitate devine negociabilă.

„Realitatea strategică este mai cinică. După 4 ani, Rusia controlează doar 20% din Ucrainei, deși a pretins ca o va cuceri în 48 de ore. Rusia pierde lunar între 20.000-30.000 oameni pe frontul său din Ucraina. Războiul consuma 8% din PIB și 40% din bugetul federal al Rusiei, iar o economie de război permanentă erodează competitivitatea structurală, erodează finanțarea educației și infrastructurii civile, reduce investițiile private și menține stagnarea tehnologică în sectoarele non-militare. Rusia a intrat într-o relație de vasalitate sistemică cu China, principalul său partener extern (≈ 30–35% din comerțul extern), principalul cumpărător de petrol rusesc și principalul furnizor de bunuri industriale și electronice. Iar vasalitatea față de China are un preț strategic.

Între timp, Ucraina rezistă, cu sacrificii enorme: peste 2.200 civili uciși și 12.000 răniți doar în anul 2025; peste 10 mln ucraineni au fost forțați să se refugieze din fața bombardamentelor și invaziei militare, semănând moarte și ruine. Cheltuielile pentru reconstrucția Ucrainei după sfârșitul acestui război se estimează între 600 mlrd și 1,5 trln dolari. O țară întreagă trăiește între front, exil și întreruperi de electricitate.

Asta este geometria crudă a războiului: sute de mii de vieți pentru câteva % de teritoriu.

Și totuși, concluzia după 4 ani de agonie și extaz militaristic rămâne incomodă pentru statul agresor. Rusia nu are mijloacele militare pentru a-și atinge macro-obiectivul — subordonarea Ucrainei ca stat, sau nimicirea ucrainenilor ca etnie. Ucraina nu are, singură, resursele pentru o victorie rapidă, care i-ar reteza agresorului capilarele poftei de distrugeri viitoare. Echilibrul fragil este susținut de voința apărătorilor săi și de capacitatea Occidentului de a-i proteja”, a menționat el într-un comentariu pe Facebook.

Igor Munteanu a mai spus că, Occidentul a ajutat 4 ani lungi și istovitori pentru ca Ucraina să nu cadă. Un efort imens, dar care nu e suficient pentru a pune capăt războiului. Strategia Occidentului a fost mai degrabă de gestionare a riscului, nu de rezolvare decisivă, eliminând sursa de agresiune. „Mă tem ca nu exista o alta cale mai sigură în raport cu o putere nucleară (Rusia deține 1,97% din PIB global și 45-50% din arsenalul de focoase nucleare, 5.400 dintr-un total mondial de ~12.000)”, a adăugat el.

Expertul a mai afirmat că „lecția pentru cei care privesc de la distanță este simplă și dură: ordinea internațională nu se prăbușește brusc – ea se erodează prin precedente tolerate. Dacă agresiunea produce un câștig — cat de mic chiar și parțial pentru agresor, căruia nu i se întâmplă nimic – ea devine model de urmat. Asta – tabloul sumbru creionat de lecțiile agresiunii rusești în Ucraina. Iar acest”.

„Războiul nu este numai despre Ucraina și nicidecum nu va fi consemnat în istorie drept un război strict regional. Este un test al limitei dintre bine și rău, ambiția imperială și capacitatea reală de a o susține. Un test al voinței celor care spun că apără regulile, nu doar interesele.

Reflecții triste la comemorarea celor 4 ani de război sângeros în Ucraina”, a conchis liderul de opinie.