ro 
Maia Sandu a încercat să-i atragă în capcană pe socialiști, provocându-i la o moțiune de cenzură pentru a-și pregăti un teren confortabil pentru alegerile prezidențiale.
Demisia guvernului Maia Sandu are legătură strânsă cu rezultatele alegerilor din municipiul Chișinău – a devenit clar că eșecul lui Andrei Năstase este legat de imposibilitatea de a contrasta cu oponentul său, cu care se află într-un parteneriat politic. Nu te poți dedubla politic, susținând că celălalt este bun și rău în același timp. E un nonsens care provoacă frustrări.
Maia Sandu își dă bine seama că alegerile prezidențiale, în condițiile menținerii unei coaliții PSRM–ACUM, s-ar încheia inevitabil cu victoria lui Igor Dodon. Liderului PAS nu era încântată de perspectiva unei confruntări cu liderul socialist, fiind într-o alianță cu el. Nu poți fi credibil atunci când încerci să le explici votanților că oponentul tău (care este și un partener) reprezintă răul suprem, în timp ce tu ești expresia binelui. Maia Sandu nu vrea să ajungă în postura lui Andrei Năstase.
Din această perspectivă, PSRM a făcut o greșeală tactică, însă nu avea cum să procedeze altfel. Socialiștii au încercat să transmită publicului că își doresc continuarea coabitării cu Maia Sandu, însă această îmbrățișare era insuportabilă pentru fostul (deja) premier.
Blocul ACUM nu-și putea permite luxul de a rupe alianța cu socialiștii unilateral și nemotivat. Avea nevoie de explicații pe care să le dea oamenilor și partenerilor externi. Singura soluția era să vină cu o propunere care, la sigur, ar fi fost respinsă de socialiști, urmând ca toată vina pentru acest ”divorț” să cadă pe umerii PSRM. Dacă nu exista situația numirii procurorului general, ar fi inventat altceva, ceva ce nu ar fi fost legat de o agendă ideologică.
Acum Andrei Năstase și Maia Sandu se simt confortabil în habitatul lor, acolo unde ”s-au și născut” – în stradă. Au scăpat de greaua povară a asocierii cu socialiștii, nu vor mai fi nevoiți să se scuze și să se justifice în fața unioniștilor, în fața lui Țîcu sau Chirtoacă, nu vor mai răspunde pentru situația socio-economică din țară, sunt liberi să critice și să protesteze, acumulând capital politic pe seama creșterii nemulțumirilor.
Sezonul bătăliei pentru fotoliul de președinte se declară deschis. Maia Sandu, care acum devine singurul lider al opoziției, poate arbora mesajul “numirii procurorului și justiției independente”, realizarea căruia ar fi fost împiedicată de PSRM și PD. Anume acesta va fi subiectul central al campaniei, care va oferi un start destul de bun pentru liderul PAS. Pentru că spre deosebire de alegerile prezidențiale din 2016, Maia Sandu va putea acum să se adreseze și electoratului care optează tradițional pentru stânga, evitând orice mesaje geopolitice.
Rămâne să vedem ce tactică vor alege socialiștii. Se pare că PSRM vrea alegeri anticipate simultan cu cele prezidențiale, iată de ce va încerca să amâne dizolvarea parlamentului pentru un an. Totodată, nu-i poate bucura deloc perspectiva unei alianței cu PDM pentru că asta, din nou, i-ar oferi puncte în plus Maiei Sandu.
În concluzie, trebuie să constatăm că în spatele demisiei guvernului Maia Sandu se află eșecul lui Andrei Năstase în alegerile de la Chișinău. Dacă candidatul ACUM ar fi devenit primarul Capitalei, nu se mai punea problema menținerii majorității parlamentare până la sfârșitul anului viitor, cel puțin.
