Victor Nichituș

Rubrica de decese a ziarului local din Bergamo, Italia, se întinde pe zece pagini. Acolo nu a explodat o bombă chimică, ci a lovit epidemia de coronavirus. Crematoriul funcționează neîntrerupt, iar pentru înmormântări există o listă de așteptare. Redactorul-șef al ziarului local „L’Eco di Bergamo” a declarat că, în mod special, pentru ca oamenii să vadă ce se întâmplă, a plasat rubrica decese, de zece pagini, în mijlocul ziarului.

În Moldova dintre Prut și Nistru se înregistrează doar un singur caz de deces.

Moldova are un pic de noroc: Ruxanda Glavan, ex-ministrul Sănătății spune că moldovenii infectați cu coronavirus sunt tratați după protocoalele elaborate de către Organizația Mondială a Sănătății. În opinia ei, acest lucru este un avantaj în comparație cu multe alte țări care nu au putut beneficia la timpul potrivit de aceste indicații. „Republica Moldova poate evita pierderile omenești pentru că se știe deja cum se tratează”, a declarat Ruxanda Glavan în cadrul emisiunii „Punctul pe Azi” de la postul de televiziune TVR Moldova.

Tot prin comparație, moldovenii au parte și de o bună administrare a crizei. Afirm acest lucru făcând trimitere la modul defectuos în care guvernul Sandu a făcut față la criza urmată surpării blocului din localitatea Otaci, în 19 iunie 2019. Amintesc că în urma acestei calamități 45 de persoane au rămas fără adăpost fiind nevoiți să locuiască la rude. Guvernul Sandu a rezolvat situația doar peste trei luni, în data de 21 august 2019, ministerul Finanțelor s-au alocat despăgubiri pentru sinistrați. Bâlbele Cabinetului Sandu au durat trei luni, din 19 iunie, până la 21 august! Dacă facem un exercițiu de imaginație vom constata că avem cu toții noroc – nu sunt sigur că miniștrii școliți la Harvard, din Guvernul condus de Maia Sandu, ar fi făcut față actualei crize. La fel cum nu sunt convins că prietenii din Partidul Popular European ai doamnei Maia Sandu ar fi ajutat statul moldovean – criza pandemică i-a luat și pe ei pe nepregătite.

De la începutul lunii martie, când coronavirusul a făcut primii pași în Europa, s-a văzut că Ursula von der Leyen, aflată în fruntea Comisiei Europene, a fost luată pe nepregătite. Comisia a tăcut. Începând de la anunțul brusc al Greciei că suprimă dreptul de azil (ceea ce e contrar legislației internaționale), până la felul în care țările Europei și-au închis unilateral, una după alta, frontierele, lăsând Comisia să afle asta din presă. Lipsa de compasiune a liderilor Uniunii Europene față de Italia spune că ceva nu este în regulă: pentru a treia oară, Roma este abandonată de Bruxelles, asta după criza economică din 2008 și cea a refugiaților din 2015. Iar dacă Italia e lăsată din brațele birocraților europeni, ce pretenții ar putea avea moldovenii? Fie ei chiar amici ai popularilor europeni?

Nu cred că cei care au învățat să conducă un stat doar din manuale, fără a avea experiența necesară pentru a face față crizelor de proporții, ar fi putut să acționeze în situații atât de complicate ca cea în care se află acum Republica Moldova.

Probabil, vom face față acestei crize, în primul rând datorită nouă – că ne protejăm, dar și măsurilor întreprinse de echipa domnului Ion Chicu. Nu cred că vor fi interzise toate activitățile publice și economice, pentru că în acest caz, economia moldovenească ar fi supusă unui risc extrem de mare. Solidaritatea socială a Cabinetului de Miniștri își va spune cuvântul și vor fi făcute anumite concesii pentru încurajarea activității agenților economici. Așa că, una peste alta, spunem: Curaj, înainte!