Cristi Dorombach

România trimite ajutoare de 3,5 milioane de euro către Republica Moldova. Din fericire nu trimite bani, ci trimite 80 de tone de spirt, săpun, alte biocide care ajută la igienizarea din spitale, echipamente de protecție.

Cu aceste ajutoare vin și 20 de camioane. Nu-mi e clar dacă rămân și camioanele în Moldova, dar ar fi fost bine să rămână, pentru că Moldova nu are camioane când este nevoie de ele. Mai ales la pompieri.

În schimb toată scena politică a început să se agite. Unii că vor ca aceste camioane să fie prezentate în PMAN ca să le vadă lumea. Alții că sunt ei mai cu moț și vor aceste camioane la Telecentru, pentru că acolo este spațiu pentru acestea și sunt mai aproape de spitalele care au nevoie de aceste camioane.

Dar tot în grămada de nisip ne jucăm. Zona de la Telecentru este neigienizată, este murdară cu asfaltul plin de gropi. Arată ca după război. Orice lucru care este de 20 de ani și nu este întreținut arată ca după război. Dar acolo îi primim pe români. Probabil este și modalitatea noastră de a arăta că de fapt nu suntem atât de țanțoși cu mașini scumpe și G-Wagen-uri, ci ne jucăm de altfel în nisip în lucruri care sunt atât de vechi, încât ne mirăm că mai există.

Pe de altă parte avem și politicienii care se laudă că ei aduc și ei mulțumesc pentru ajutorul din partea românilor. Dar nimeni nu i-a văzut până acum să țipe după ajutor. Am așa o senzație că e mai ușor să stai cu mâna întinsă să aștepți să pice, în loc să dezvolți o prietenie bazată pe respect și pe ajutor reciproc. Prietenia este mai bună decât mila. Mult mai bună.