Nicolae Federiuc

Președintele Maia Sandu a deschis Cutia Pandorei. Prin sfidarea deschisă a hotărârii Curții Constituționale, ea a scos definitiv lupta politică din albia legalității și a declanșat un război de uzură, care riscă să ducă nu doar la un colaps total, ci chiar să provoace vărsări de sânge.

Nimeni până acum, nici Vladimir Voronin (care a avut majoritate constituțională în Parlament), nici chiar rău famatul Plahotniuc nu și-au permis să meargă atât de departe. Chiar și atunci când au abuzat de pozițiile lor, au încercat încadreze, cel puțin formal, aceste acțiuni în limitele unor legi și reguli prestabilite. Maia Sandu a decis să treacă însă, deschis și conștient, toate liniile roșii, iar mai departe se poate întâmpla orice.

De dragul adevărului, trebuie să recunoaștem că insistența Maiei Sandu de a declanșa alegeri parlamentare anticipate are la bază un interes pur politic. Ea știe, și toate sondajele confirmă acest lucru, că partidul său are șanse reale să-și dubleze, cel puțin, prezența parlamentară. Tot de dragul adevărului mai trebuie să recunoaștem însă și faptul că motive reale și legale pentru declanșarea anticipatelor nu există. Argumentele gen „deputați corupți” sau „parlament nereprezentativ” nu doar că nu justifică dizolvarea Parlamentului, ci frizează absurdul, din punct de vedere juridic.

Culmea este că Maia Sandu înțelege prea bine că partidele „corupte și nocive”, împotriva cărora se pronunță formal, se poziționează, în continuare, în top trei la capitolul încredere. Adică nu există nicio îndoială că acestea vor reveni în Parlament după eventualele anticipate. În plus, îi oferă posibilitatea „răului absolut”, Igor Dodon, care a rămas pe drumuri după eșecul la prezidențiale, să se reabiliteze parțial, pentru că, în mod sigur, va reveni în parlament.

În realitate, alegerile anticipate vor anihila trei forțe declarat proeuropene și proromânești – Platforma DA, condusă de Andrei Năstase, Partidul Democrat, condus de Pavel Filip, și Partidul Pro Moldova, condus de Andrian Candu. În locul lor, în Parlament va intra partidul condus de Renato Usatîi, care, delicat vorbind, nu e cu nimic mai bun și, mai mult decât atât, e orientat clar spre Est. Prin urmare, Maia Sandu s-a angajat într-o luptă fără o miză reală, ambalată într-un limbaj emotiv și revoluționar despre toate și nimic.

Cert este că Republica Moldova se află pe muchia prăpastiei. Nu avem un guvern pe deplin funcțional de jumătate de an, de când a început campania electorală pentru prezidențiale. De aproape trei luni, am rămas în genere fără guvern. Astăzi, criza pandemică și cea economică au atins apogeul. În foarte scurt timp, statul va intra în incapacitate de plată. Asta va provoca, în mod firesc, revolte populare. Maia Sandu speră, cred, să poate vărsa energia protestatară în capul oponenților politici. Un joc pe cât de periculos, pe atât de imprevizibil, pentru că același lucru și-l dorește și Renato Usatîi, care a chemat deja oamenii în stradă.

Pe de altă parte, nu există nicio garanție că revolta va putea fi direcționată exclusiv către Parlament. Astăzi, singura putere executivă funcțională este Președinția. Așa că nu-i deloc exclus ca o bună parte din cei care vor ieși cu furcile în stradă să aibă niște întrebări și pentru Maia Sandu, care a provocat deschis și asumat criza politică și blocajul instituțional. Pentru că ea reprezintă astăzi Puterea, nu Opoziția. Cel puțin așa este percepută. Asta înseamnă că sunt foarte probabile confruntările de stradă.

Iată de ce, singurul deznodământ logic al acestei crize este haosul garantat. Dar poate asta și este miza, de fapt? Întrebarea e cui prodest?