ro 
Primul ministru al Republicii Moldova, Natalia Gavrilița, a declarat la o emisiune de televiziune că partidul de guvernământ, Partidul Acțiune și Solidaritate, va revizui legea cu privire la micșorarea vârstei de pensionare, votată anul trecut, deoarece raportul oficial de angajați-pensionari este de aproximativ de 1:1, adică un angajat achită contribuții care se duc la întreținerea unui pensionar. Această revizuire a legii ar duce la stoparea creșterii numărului de pensionari.
Premierul Gavrilița a mai spus că actuala guvernare PAS ar putea elimina vârsta minimă de pensionare, iar fiecare cetățean va primi dreptul să se pensioneze la orice vârstă dorește, cu calcularea pensiei în dependență de cotizațiile achitate până în ziua pensionării.
Care ar fi atunci motivația unei persoane activă social să rămână între Prut și Nistru dacă acest stat dă semne că nu își poate îndeplini partea lui de contract social – plata unei pensii?
Știm că nici un om nu este o insulă în sine, suficientă sieşi; fiecare om este o parte dintr-un continent, o piesă dintr-un întreg, o piesă care lucrează pentru funcționarea contractului social semnat cu statul. Dacă statul nu își îndeplinește obligațiile avute, oare acest lucru nu înseamnă falimentul lui?
Dacă la 30 de ani de la apariția statului moldovean apar semne ale imposibilității lui de îndeplinire a contractului social pe care îl are cu cetățenii pentru ce ar trebui să mai dăm dovadă de solidaritate și credință în acest stat?
