După ce Partidul Democrat din Moldova a declarat că nu mai este un partid pro-european, ci unul pro Moldova, este logic să ne întrebăm ce se va întâmpla cu proiectul de lege de modificare a Constituţiei prin introducerea în Legea Supremă a obiectivului de integrare europeană.
Din start trebuie de menţionat că acest proiect, chiar de la lansarea lui, a purtat un pronunţat caracter electoral şi propagandistic. Atunci, PD încerca din răsputeri să convingă factorii de decizie europeni că este un partid pro-european, indiferent de criticele ce i se aduc, şi că merită suportul financiar al UE în continuare. De asemenea, prin acest proiect, PD ţintea o parte importantă a electoratului pro-european din Moldova pe voturile căruia miza. Însă, în momentul în care europenii au sistat finanţarea Moldovei şi a devenit clar că PD nu poate miza pe electoratul european, această formaţiune s-a declarat pro Moldova. Dar proiectul de lege e pe agenda Parlamentului şi, cu siguranţă, democraţii vor trebui să decidă cum procedează cu el.
Primul scenariu posibil ar putea fi punerea proiectului în discuţie, însă, neavând deja interes în promovarea lui, democraţii nu vor depune nici un efort pentru a identifica numărul de voturi necesare. Astfel, acesta, trecând prin procedura formală de vot în Parlament, va ajunge o simplă iniţiativă eşuată, de care toţi vor uita în scurt timp. Nu este exclus că chiar şi unii deputaţi democraţi, demonstrativ, accentuând pluralismul de opinie din cadrul formaţiunii, vor spune că ei nu susţin acest proiect având altă opţiune. Spre exemplu, aşa ar putea proceda unii foşti deputaţi comunişti, care între timp au devenit membri ai PDM.
Al doilea scenariu ar putea fi retragerea proiectului de pe agenda de lucru a Parlamentului de către autori, pe motiv că nu mai corespunde aspiraţiilor partidului din care fac parte. Însă, în acest caz, PD va deveni ţinta unor critici dure, în primul rând din partea partidelor pro-europene, care îi vor acuza pe democraţi de oportunism şi lipsă de sinceritate. Deşi democraţii deseori recurg la gesturi demonstrative, asumându-şi toate riscurile şi ar putea-o face şi de această dată.
Al treilea scenariu presupune că democraţii pur şi simplu vor uita de acest proiect de lege şi nu-l vor introduce pe agenda de lucru a Parlamentului. În acest caz, dacă va trece jumătate de an din momentul emiterii avizului Curţii Constituţionale, acesta va deveni nul şi documentul nu va mai putea fi adoptat nici de actualul, nici de viitorul Parlament. Însă, mult depinde în acest caz de poziţia pe care o vor avea alte partide pro-europene. Nu este exclus că, chiar nefiind auitori, acestea ar putea cere introducerea proiectului pe agenda Parlamentului şi astfel îi vor pune pe democraţi într-o situaţie destul de delicată.
Toate acestea arată că situaţia PDM, prin prisma acestui proiect de lege, nu este deloc uşoară. Aşa sau altfel, democraţii vor trebui să ia o decizie de principiu în raport cu respectivul proiect şi să o implementeze, asumându-şi toate consecinţele posibile.
ro