Iar noi, după cum bine știm, care nu ne-am îmbogățit prădându-i pe alții, avem venituri exact cât să supraviețuim. Doamne ferește, să pice o plombă sau să se spargă o fereastră, că nu știm pe ce bani (și de unde) să punem mâna.

Zilele trecute vorbeam cu o mămică din Chișinău care și-a pregătit fiii pentru noul an școlar. Era de-a dreptul disperată. Fără să mai amintim de perspectiva uniformelor, o idee de-a dreptul iritantă pentru părinți. Mamele copiilor cu uniformă au două variante: fie să spele ca nebunele în fiecare seară, fie să achiziționeze mai multe uniforme. Deloc convingător.

Haine pentru sport, haine pentru iarnă, haine pentru clasă, haine pentru copiii care tot cresc și cresc de la o lună la alta. Rechizite, ghiozdan și multe altele. Dacă mai ai ghinion, vine și fondul clasei destul de consistent.

Dacă e să fim sinceri, frumoasa zi de început de an școlar, atât de cântată și lăudată, e pentru părinți un nou motiv de stres și cheltuieli. Banii nu stau în loc, spune o vorbă din popor. Mai prost e că ei nu stau în loc, ori că îi ai, ori că nu. Iar în familiile social-vulnerabile nu o dată am văzut cazuri de abandon infantil tocmai din cauza acestor cheltuieli, la care unele primării încearcă să contribuie, dar niciodată suficient, niciodată încurajator.

Luați o mie de lei și pregătiți un copil de școală, ca să vedeți cum stau lucrurile.
Dar ia să ne întrebăm cum stau la acest capitol copiii politicienilor.
Mulți studiază în cele mai bune școli private. Politicienii, deși bugetari, au bani să plătească taxe suplimentare la școlile private, au bani de uniforme, rechizite și ghiozdane, ba au și bani să plătească un șofer care să ducă odraslele la școală.

Desigur, nu toți copiii de politicieni au aceste condiții excelente. Mai sunt și cei care învață direct în marile școli din Marea Britanie, Elveția, Europa. Interesant. Familiile politicienilor nu au problemele noastre: că vin cheltuielile de Revelion sau început de an școlar.

Și de ce? Parcă e limpede. La ei vin banii, de unde – nu se știe. Ei au, ei pot, ei vor. Ce ne facem cu 90% din populația țării? Păi din aceste procente, mai sunt câteva care trimit banii din Europa sau Rusia. Până într-o zi. Când se satură și își iau și copiii în străinătate, lăsându-ne aici să punem lacăte pe școli.