Nicolae Negru

Deputații „ACUM” încearcă să stabilească o alianță cu PSRM, dar în așa fel încât să nu poată fi învinuiți că și-au încălcat jurământul semnat, pe negândite, înainte de alegeri, de a nu intra într-o alianță formală sau informală cu PD, PSRM și Partidul Șor. Încercarea lor e de tot hazul, amintindu-ne de povestea populară cu fata săracului cea isteață căreia i s-a poruncit să ajungă la curtea boierului nici îmbrăcată, nici dezbrăcată, nici călare, nici pe jos, nici pe drum, nici pe lângă drum. Ceea ce ea a reușit cu succes. Dar în realitate nu e ca în poveste.

Rămâne să ghicim cine-i obligă pe acumiști să se facă de râs. Eforturile lor par și mai jenante, mai umilitoare în contextul vizitei colective a deputaților socialiști la Moscova și a promisiunilor făcute de ei acolo. „Vom obține anularea interdicției de difuzare a posturilor rusești și confirmarea statutului limbii ruse ca limbă de comunicare interetnică pe teritoriul Republicii Moldova”, s-a lăudat, în fața rușilor, Zinaida Greceanîi, subliniind că „PSRM pledează pentru participarea Republicii Moldova la integrarea euroasiatică”. Ea a vorbit tare, ca să se audă și la Chișinău.

Este evident că socialiștii pot renunța la condițiile lor și accepta condițiile „ACUM”-ului numai dacă le va porunci Putin. Iar aceasta e posibil numai dacă „ACUM” va substitui PSRM. Fiindcă unii acumiști înfierbântați peste măsură compară alianța dintre „ACUM” și PSRM, împotriva PD, cu alianța SUA și a Marii Britanii cu Uniunea Sovietică, împotriva Germaniei naziste, se poate spune că „dezoligarhizarea” cu ajutorul Rusiei va avea pentru Republica Moldova consecințe similare „eliberării” unor țări est-europene cu ajutorul Armatei Sovietice, în cel de-al Doilea Război Mondial.

Să acorzi superioritate morală unui partid legat nu numai ideologic și sentimental, dar și financiar de un regim care a demonstrat, și în Georogia, și în Ucraina, că nu pune mare preț pe viața oamenilor, e cel puțin o greșeală. Între niște personaje suspectate de furt și altele care „prietenesc” cu vărsătorii de sânge, acumiștii îi preferă cu mândrie stupidă pe ultimii. Justificarea morală a concubinajului, prin alianță neformală, pe care și-l dorește „ACUM” cu PSRM, e falsă în esență, orice ar crede Maia Sandu.

Pe de cealaltă parte, PD tace, ca scos din joc, deoarece nici „ACUM”, nici PSRM nu-l consideră demn de atenția lor. Plahotniuc nu depune niciun efort pentru a schimba percepția pe care o creează regizorii „dezoligarhizării”: că PD nu mai contează, că e trecut pe linie moartă, că viitoarea majoritate parlamentară se formează în discuțiile dintre acumiști și socialiști. E o percepție care avantajează PD, căci îl absolvă de vină, în cazul în care se ajunge la alegeri anticipate.

Liderul PD trage de timp, căci timpul lucrează în favoarea sa. El ar putea înainta propuneri de „dezoligarhizare” și formare a unui guvern comun cu „ACUM”, ca să demonstreze că îi pasă, dar se teme, probabil, să nu supraliciteze. Dacă acumiștii au ratat o ocazie foarte bună de a pune în dificultate PD-ul, de ce le-ar veni PD în întâmpinare? Dar se pregătește el de alegeri anticipate? Deocamdată, nu. Impresia e că Plahotniuc așteaptă să fie rugat să scoată Republica Moldova din impasul de după alegeri.