Iulian Chifu

În tumultul creat de perspectivele de negociere a unei majorități la Chișinău, pe linia ACUM (PAS-PPDA) – PSRM, puțină lume a observat evoluțiile și avertismentele Comisiei Electorale Centrale(CEC) în legătură cu viitoarele alegeri locale, ce trebuiau să aibă loc la 17 iunie. Ei bine, în această săptămână se marchează formal termenul de 60 de zile necesare legal pentru a lansa alegerile locale.

Relevanța acestui anunț, trecut neobservat în presa de la Chișinău, este exact amânarea alegerilor locale pentru la toamnă. Pentru că CEC a mai făcut o referire la legislația vizând integritatea, în vigoare, și la nevoia tehnică de a parcurge etapele de verificare a tuturor candidaților la locale, deci un termen mai îndelungat decât cele 60 de zile legale pentru lansarea alegerilor locale.

Ei bine, în acest context, ținând cont că Parlamentul din Chișinău încă nu și-a format organismele – darămite să mai fie capabil să legifereze – alegerile locale nu pot avea loc la termen, în jurul datei de 17 iunie. Mai mult, cum vine vara, perspectiva de a nu forma Parlamentul și de a merge în anticipate reclamă legiferarea de către Guvern – dacă Curtea Constituțională permite depline puteri acestuia în perioada actuală, așa cum a fost sesizată deja – prin asumarea răspunderii(în fața cărui Parlament? În fața cui?) și atunci alegerile locale se pot desfășura împreună cu cele generale anticipate la toamnă.

Dar o asemenea perspectivă a fost ignorată de către Opoziție. Și e importantă, mai ales că are efecte directe asupra rezultatelor alegerilor anticipate. Pe cine favorizează o asemenea perspectivă? Cine are reprezentanți în administrația publică locală, doritori să și-i mobilizeze pentru propriul beneficiu? Cine va determina prezența și mobilizarea la vot?

Ei bine răspunsul e implicit: PDM deține și Guvernul, și majoritatea primarilor și președinților de consilii raionale(aleși, transferați, racolați, preluați, schimbați în ultimii ani). Și cum alegerile anticipate lasă acasă o masă mare de oameni nemulțumiți că sunt chemați din nou la vot, din cauza sterilității acțiunii politice de a găsi compromisul și a forma majoritatea, greutatea se muta strict pe resurse și capacitatea de mobilizare la urne. Iar aici PDM – cu primarii și președinții săi de raioane, cu guvernul pe care îl deține – are prima șansă. În plus, mobilizarea propriilor votanți și pe cei ai primarilor va aduce o prezența la vot relevantă și care legitimează și mai mult noile rezultate din anticipate. Iar diferența e făcută din votanți proprii, în timp ce raportul forțe al prezenței la vot ar putea să aducă o cu totul altă proporție între forțele politice la votul anticipatelor, dacă ele au loc în toamnă, concomitent cu localele.

Un subiect de urmărit și o planificare de care e nevoie pentru toți participanții la viitoarele posibile alegeri generale anticipate. Ba mai mult, e foarte probabil ca o asemenea perspectivă să aibă impact și asupra negocierilor actuale de majoritate. Și nu trebuie uitat că, pentru moment, PDM și Vladimir Plahotniuc au jucat doar cartea ofertelor către ACUM imediat după alegeri, apoi a stat în expectativă, lasă să se consume negocierile ACUM – PSRM și mai poate reveni în jocul negocierilor viitoarei majorități.