Migraţia este una dintre cele mai grave probleme cu care se confruntă Republica Moldova la moment. Potrivit unor informaţii ale organizaţiilor internaţionale, zilnic Republica Moldova este părăsită pentru totdeauna de către 106 persoane. Aceasta e o consecinţă directă a politicilor dezastruoase promovate de guvernările ce conduc Republica Moldova începând cu 2009. Oamenii fug de sărăcie, de distrugere, de dezastrul care pune tot mai mult stăpânire pe Moldova.
Totodată, migranţii sunt unul din principalele motoare ale economiei. De facto, în mare parte Moldova supravieţuieşte pe bani trimişi de conaţionalii noştri acasă şi care ulterior se regăsesc în consum. Indiferent de declaraţiile frumoase ale guvernării, economia Republicii Moldova continuă să fie una bazată strict pe consum şi care funcţionează pe simpla formulă: cetăţenii trimit bani de peste hotare; apropiaţii lor de acasă procură ceea de ce au nevoie, generând cerere de produse şi mărfuri; importatorii le aduc în ţară pentru a satisface această cerere: vama şi fiscul primesc impozitele şi taxele aferente acestor operaţiuni comerciale şi le virează în buget. Aceasta demonstrează că guvernarea are interes direct ca cetăţenii să părăsească ţara şi să trimită acasă banii, pe care se ţine economia.
Dar o astfel de atitudine nu e normală, pentru că economia e susţinută cu preţul distrugerii familiilor, cu preţul pustiiri satelor, cu preţul pământurilor lăsate pârloagă, cu preţul închiderii a tot mai multe afaceri, în special în mediul rural etc. Mai mult ca atât, guvernarea îşi bate joc de aceşti oameni, lipsindu-i de dreptul elementar de a alege. O dovadă în acest sens sunt şi alegerile parlamentare actuale, când guvernarea nici nu a dorit măcar să deschidă un număr suficient de secţii de votare peste hotare ca cetăţenii să-şi poată exercita dreptul lor de a alege.
Ca o batjocoră sunt şi aşa-zisele programe sociale scopul declarat al cărora este de a-i susţine pe cetăţenii din diasporă ce vor să investească acasă. Câţi cetăţeni au trecut prin astfel de programe? Câte astfel de afaceri s-au deschis? Dacă şi sunt unele exemple pozitive în acest sens, în realitate numărul beneficiarilor e unul neînsemnat în raport cu ceea ce s-ar fi putut face pentru aceşti oameni. E clar că guvernarea nu are interes ca oamenii să revină acasă, să contribuie aici la dezvoltarea economiei, să participe activ la procesele politice şi la viaţa societăţii noastre, în ansamblu.
Pentru noua guvernare crearea condiţiilor optime ca cetăţenii să revină acasă trebuie să fie o prioritate. Or, aceasta înseamnă reîntregirea familiilor, renaşterea satelor, transformarea economiei din una de consum în una bazată pe producere, pe dezvoltare. Experţii viitoarei guvernări trebuie să elaboreze programe concrete în acest sens şi ele vor trebui puse în aplicare imediat după alegeri, pentru că situaţia ce s-a creat nu mai poate fi tolerată.
Totodată, trebuie să înţelegem că nu toţi cetăţenii vor reveni acasă. Pentru cei care vor alege să rămână peste hotare, trebuiesc alte măsuri. În primul rând, autorităţile trebuie să se asigure că li se respectă drepturile de muncă şi de trai în ţările în care se află, să încheie acorduri guvernamentale cu ţările respective. În al doilea rând, trebuie să li se asigure elementarele drepturi cetăţeneşti, pornind de la dreptul de a alege. În al treilea rând, trebuiesc lansate programe de stat care să asigure participarea lor plenară în viaţa publică a Republicii Moldova, chiar dacă se află departe de casă.
Pentru viitoarea guvernare, problemele migranţilor, ale diasporei, trebuie să fie o prioritate şi să se acţioneze cu fermitate în vederea soluţionării lor.