Este o întrebare la care multă lume încearcă să găsească răspuns în ultimul timp. Din start, acest bloc a ocupat o poziţie stranie, declarând că nu va accepta nici un fel de discuţii şi nici un fel de negocieri cu nimeni. Apoi, a schimbat macazul şi a venit cu o ofertă (guvern minoritar, condus de Maia Sandu, iar Andrei Năstase – Speaker), care tuturor le era clar că nu are nici cum să fie examinată la modul serios, nu tocmai acceptată. Apoi a urmat o nouă schimbare de macaz – invitarea la discuţii a deputaţilor „necontrolaţi de regimul oligarhic”. După ce au dat-o în bară, la respectivele discuţii venind… deputaţii Partidului Şor, cei din blocul ACUM din nou au schimbat macazul, declarând că i-au avut în vedere pe deputaţii socialişti, iar la scurt timp le-au făcut acestora o invitaţie oficială la discuţii. Numai că oferta pe care au făcut-o, nu prea presupunea discuţii – ceva de genul „Votaţi ce vrem noi, iar mai departe nu ne ştiţi şi nu vă ştim”. Socialiştii au încercat să-i ia în serios pe cei din blocul ACUM şi au făcut o contraofertă sub forma iniţierii discuţiilor privind crearea unei coaliţii de guvernare – ACUM a respins-o. Astfel, s-a ajuns acolo de unde s-a pornit, adică într-o situaţie de impas politic.
Cum se explică, de fapt, toate aceste schimbări de macaz descrise mai sus? Din start, blocul ACUM a mizat pe o coaliţie PSRM-PDM, care i-ar fi permis să stea liniştit în Parlament patru ani, să „lupte” din postura comodă de entitate parlamentară, care face periodic declaraţii „acide” de la microfoane, explicând poporului „cât de greu se trăieşte într-un stat capturat”. În acelaşi timp, postura de opoziţie parlamentară ar fi permis liderilor blocului să facă voiaje interminabile prin Europa şi prin SUA, erijându-se în postura de „mari luptători pentru democraţie”.
Însă, strategia nu a mers. Înţelegând că o bună parte din electoratul său se simte trădat, deoarece înţelege care a fost de fapt scopul real al liderilor ACUM, blocul şi-a schimbat comportamentul şi a început să „lupte pentru putere”. Dar oferta sa halucinantă – „avem 26 de mandate, însă oricum trebuie să ne daţi nouă întreaga putere” – nu a fost în stare să convingă electoratul acestui bloc. De aceea, a fost nevoie de următorul pas – invitarea la discuţii a „deputaţilor necontrolaţi de regimul oligarhic”. A urmat un nou eşec, acesta fiind accentuat de prezenţa la discuţii a celor din Partidul Şor.
Şi iată că, sub presiunea acestui eşec, dar şi a unor cunoscuţi formatori de opinie, care anterior au susţinut deschis acest bloc şi care, văzându-i comportamentul în perioada post electorală, i-au cerut să discute cu socialiştii, a venit şi invitaţia către PSRM. Numai că blocul ACUM nu are nevoie să ajungă eventual la un compromis cu socialiştii, ci… să-i determine pe democraţi să se mişte mai repede şi să-i oferteze la rândul lor pe cei din PSRM ca să se ajungă la decizia privind o coaliţie de guvernare PSRM-PDM. Că blocul ACUM nu-şi doreşte o finalitate în discuţiile cu PSRM s-a văzut inclusiv azi, când, venind la discuţii, nu doar au insistat pe realizarea integrală a propriilor propuneri, ci şi au catalogat majoritatea propunerilor PSDM ca fiind inacceptabile, deoarece „dezbină societatea”. Cum în aceste condiţii e posibil de ajuns la un compromis, nu e clar.
Poate cineva crede că pe această cale blocul ACUM se pregăteşte de alegeri parlamentare anticipate? Puţin probabil. După cum s-a comportat acest bloc în perioada post electorală şi după ce s-a văzut că nu are capacitatea de a obţine măcar o treime din numărul total de deputaţi, cel mai probabil, eventualele alegeri parlamentare anticipate se vor dovedi un dezastru pentru blocul respectiv. Liderii ACUM nu au cum să nu înţeleagă acest lucru, de aceea cea mai bună variantă pentru ei este o coaliţie PSRM-PD. Oricare alt scenariu nu are cum să convină blocului ACUM. Asta e cam tot ce-şi doreşte acest bloc, în rest e beletristică politică.