Vitalie Dragancea

Creștem copii deștepți, mulți dintre ei chiar sunt talentați.
Dar mulți dintre ei vor să plece. Prea mulți.
De ce Moldova nu e de atractivă pentru ei?
Ce-i poate face pe copiii de azi să-și lege viitorul de Moldova?

Economia este corp viu. Are deprinderi și calități cum are un corp viu.
Sunt economii mai sănătoase și inteligente.
Inteligența lor o reflectă calitatea și utilitatea mărfurilor, care le produc. O reflectă numărul de angajați și nivelul salariilor.
Și sunt economii bolnăvicioase. Produsele acestor economii sunt primitive.
Aceste economii au puțini angajați. Nivelul salariilor este ne-atractiv. Condițiile de muncă sunt mai curând respingătoare decât acceptabile.
Economiile astea mai totdeauna stau „cu mâna întinsă”.

Performanța economiei este determinată de performanța personală, de talentul și dedicația persoanelor, care iau decizii. Cu cât e mai mare cota managerilor-leaderi, inspirați, inteligenți, creativi, cu atât e mai performantă economia.
Evident, economia depinde și de conducătorii autorităților publice.
Dar nu în mai mare măsură decât depinde de managerii întreprinderilor private.

Directorii business-urilor care nu sunt de acord cu asta să își aminească de câte ori singuri au ales tăcerea și împăcarea cu mediul vicios de activitate. De câte ori au ales să rezolve problemele prin metode ne-ortodoxe.
De fiecare dată au stimulat menținerea mediului vicios.
L-au alimentat și continuă să îl alimenteze.

Să facem un exercițiu vădit aiurit de comparare a performanței economiei RM cu performanța economiei SUA, or să încercam să comparăm performanța economiei Rusiei cu a Germaniei.
Nu e vorba de compararea PIB-ului. PIB-ul este o cifră rezultat și în multe cazuri nu neapărat reflectă competitivitatea și performanța economiei. PIB-ul poate reflecta o situație de moment, fără să reflecte sustenabilitatea economiei.

Pentru aprecierea sustenabilității economiei este relevantă comparația numelor mari din economiile țărilor, a produselor create de ei și a capacității lor de a-i convinge pe oameni să le cumpere.
Americanii au Apple, Tesla, Amazon, Google, Facebook, HP, Dell, Cisco, IBM, Boeing și pe mulți alții.
Germanii au Mercedes, Audi, Continental, Bosch, BMW, Porsche.
Ce avem noi? Ce are Rusia? Gazprom și alte „tunuri” bazate pe resursele naturale ale Rusiei nu le luăm în calcul – Rusia câștiga mai puțin pe resursele ei decât cei care le cumpără.
Ce nume economice mari au republicile post-sovietice?

În spatele companiilor notorii, mai exact în fruntea lor, stau echipe de manageri tari. Ei strâng oameni talentați și împreună creează tehnologii și produse noi. Studiază și formează deprinderile de cumpărare ale oamenilor.
Investesc în proiectarea produselor noi.
Realizează campanii de marketing.
Construiesc mecanisme de vânzare în toată lumea.
Ei fac totul ca produsele lor să fie cumpărate.
Și noi le cumpărăm. Şi chiar credem că noi am hotărât să le cumpărăm.

Managerii americani și germani creează cultură.
Creează atmosferă în care oamenii vor să muncească.
De asta la fiecare poziție anunțată vacanță ei primesc sute de aplicații.
O mare parte din copiii crescuți în Moldova visează să fie angajați la Apple or Samsung, la Tesla or Google.

Oamenii de afaceri din Germania și SUA gândesc altfel.
Bill Gates sau Jeff Bezos nu au crescut pe privatizări. Nici Elon Musk, nici Jack Ma nu vânează licitații publice.
Ei au alt „cod genetic”.
Ei construiesc bazinul lor de consumatori și au grijă să nu scadă.
Ei investesc în cercetare și dezvoltare, pentru ca să-și poată uimi permanent clienții. Să-i facă să-și cheltuiască banii și să se simtă satisfăcuți.

Câți manageri din RM gândesc la fel?
Evident, sunt excepții – sunt unii leaderi inspirați, care au viziune calitativă și își urmează scopul construind echipe, creând produse și servicii.
Dar încă prea puțini.