www.coment.md

Discuţiile dintre blocul politic ACUM şi PSRM privind o soluţie pentru perioada post electorală au intrat în impas. Aceasta pentru că fiecare dintre cele două tabere vede diferit evoluţia situaţiei politice din continuare. În timp ce blocul ACUM îşi doreşte „votări situative”, adică pe anumite proiecte de legi, dar şi un Guvern minoritar în frunte cu Maia Sandu şi un Parlament condus de Andrei Năstase din postura de Speaker, socialiştii pledează pentru o coaliţie de durată, înaintând şi un şir de propuneri privind partajarea domeniilor de responsabilitate în viitorul Executiv.

Cei din blocul ACUM spun că scopul lor este eliberarea Republicii Moldova din captivitate. Scopul, la nivel declarativ, sună bine, numai că în spatele lui sunt camuflate şi interese partinice şi personale ale liderilor ACUM. Astfel, acoperindu-se cu acest scop, cei din blocul ACUM, cu doar 26 de mandate, ar urma să deţină ambele funcţii importante puse în joc în perioada post electorală (şi cea de Premier, dar şi cea de Speaker), rezervându-le socialiştilor, care au 35 de mandate, rolul de „frate mai mic” în procesele pe care au de gând să le demareze. Este evident că socialiştii nu au cum să accepte această ofertă şi aici nu e vorba doar de funcţii sau de poziţionare, ci şi de faptul că prin câteva „votări situative” nu ai cum „să soţi Republica Moldova din captivitate”.

Cum percep cei din blocul ACUM „captivitatea” în care se află Republica Moldova, dar şi eliberarea ei din această stare? Simplu de tot – prin înlăturarea de la conducere a lui Vlad Plahotniuc şi a persoanelor promovate de PDM în funcţii-cheie. Da, este adevărat, la moment, PDM şi personal liderul acestei formaţiuni este principalul beneficiar al stării de „captivitate” a Republicii Moldova. Dar e suficientă înlăturarea din funcţii a câtorva persoane pentru a spune că lucrurile au revenit la normalitate? Evident că nu.

Republica Moldova nu e condusă de PDM sau de Vlad Plahotniuc, aşa cum se consideră. Absolut greşit, apropo. Republica Moldova e condusă de decenii de un sistem, care funcţionează după reguli bine stabilite şi care are componente cu funcţii strict determinate. Acest sistem e compus din procurori, judecători, inspectori fiscali, executori judecătoreşti, alte persoane cu funcţii de răspundere în diverse domenii de activitate importante. Anume acest sistem ţine în captivitate statul Republica Moldova şi nu-i permite să se dezvolte normal. Politicienii doar „încalecă” periodic sistemul respectiv, punându-l şi în slujba intereselor lor (deşi sistemul niciodată nu refuză la propriile interese, chiar dacă conlucrează activ cu careva politicieni la un moment dat). Sistemul a colaborat cu toţi acei care au condus Republica Moldova până în prezent şi fiecare a crezut că a reuşit să şi-l subordoneze. Dar, sistemul de fiecare dată s-a dovedit a fi mai puternic şi a supravieţuit tuturor celor care au avut ambiţia să-l controleze.

De ce acceptă sistemul aceste colaborări cu politicienii? Simplu! Pentru că aceasta-l plasează într-o zonă oarecare de confort. Toată energia negativă ce se acumulează în societate, toată revolta în raport cu situaţia dezastruoasă din ţară (care e o consecinţă directă a activităţii sistemului) e canalizată pe politicianul/politicienii care se consideră că sunt capi ai sistemului. În momentul în care nemulţumirea atinge cote maxime, politicianul/politicienii consideraţi în fruntea sistemului se duc de „berbeleacul”. Ei îşi încheie trist cariera politică, iar sistemul continuă să funcţioneze la randament maxim, acceptând noi colaborări cu noi politicieni care cred şi ei că reuşesc să-l controleze, să-l pună în slujba intereselor lor.

Poate fi acest sistem învins prin câteva „votări situative”, prin înlăturarea de la putere a democraţilor sau personal a lui Vlad Plahotniuc? Nu! Cei care cred acest lucru nu ştiu nimic despre situaţia reală din Republica Moldova. Poate fi învins, demontat acest sistem în câteva luni de un guvern minoritar? Nu! Cel mai degrabă în câteva luni acest guvern va deveni victima sistemului, iar exponenţii săi o vor sfârşi rău de tot. Şi va fi bine dacă vom vorbi numai de finalul unor cariere politice, pentru că uneori lucrurile iau întorsături urâte de tot pentru unii politicieni.

Acest sistem poate fi învins doar de o coaliţie puternică, de durată, de o coaliţie cu o agendă clară, care l-ar demonta oră de oră, zi de zi, an de an, iar atunci când din sistem nu va mai rămânea nimic se va putea de vorbit în termeni reali despre revenirea Republicii Moldova la normalitate.