Vitali Catană

Indiscutabil, tema uzurpării lansată zilele acestea de Maia Sandu și susținătorii săi este una care urmărește să lovească cetățenii direct la timpane în ideea de a-i mobiliza să iasă în stradă. Și dacă ar fi doar un instrument de luptă politică, ar trece ca atare, însă problema este și principială, căci acuzația de uzurpare sună grav și trebuie să fie pertinentă.

Este vorba despre învinuirile proferate în contextul modificărilor aduse Legii privind Serviciul de Informații și Securitate (SIS) prin care sunt limitate competențele Președintelui Republicii Moldova legate de această instituție.

Înainte de toate este util să menționăm că problema statutului, coordonării și controlului activității SIS, dar în mod special și cea cu privire la numirea șefului instituției, ține de categorii pe care trebuie să le studieze specialiștii în momentul adoptării reglementărilor.

În acest sens, trebuie să amintim că până în anul 2019 Serviciul de Informații și Securitate a fost subordonat Parlamentului. Apoi, în urma înțelegerii prin care a fost distribuită puterea și guvernarea în cadrul Alianței încheiate între PSRM și Blocul ACUM, respectiv între Igor Dodon și Maia Sandu, SIS a fost atribuit spre coordonare Șefului Statului, Directorul instituției fiind numit la propunerea acestuia.

Așadar, nu a fost vorba despre o decizie luată în urma analizei elementelor ce s-ar referi la statutul SIS și la oportunitatea transferului de atribuții, ci a fost o decizie luată în vederea partajării din punct de vedere instituțional a sferelor de competență între cele două părți ale alianței de guvernare. Cu alte cuvinte, a fost o decizie de conjunctură bazată pe interesele politice ale părților.

În momentul în care circumstanțele politice s-au schimbat, nu este suprinzător că s-au schimbat alianțele și că se poate opera redistribuirea sferelor de competență. Asta s-a întâmplat și în cazul SIS, acesta revenind la statutul pe care l-a avut până în 2019.

În esență, s-a întâmplat că în 2019 o majoritate parlamentară a modificat o lege, iar în 2020 o altă majoritate parlamentară a modificat modificarea. Se pune întrebarea de ce ar fi mai bună majoritatea din 2019 decât cea din 2020? Doar pentru că cea din 2019 a fost opera lui D. Kozak și a Maiei Sandu? În ce constă uzurparea?

În al doilea rând, dacă se vorbește de uzurpare, se pune în discuție legitimitatea în sine a forului care a dispus modificarea legii. Iar legea în cauză a fost votată de o majoritate de aleși ai poporului, respectiv Parlamentul, cel care, conform Constituției, constituie autoritatea reprezentativă și legislativă supremă a Republicii Moldova și care are dreptul să adopte și să modifice legi. Ce i-ar sta în cale autorității supreme a statului ca să nu reglementeze? Apropo, legislativul actual are aceeași componență pe care a avut-o în 2019. De ce în 2019 același legislativ era legitim, iar în 2020 nu ar mai fi legitim?

Legitimitatea Parlamentului nu este determinată de Președintele nou ales și nici de sondajele de opinie. Nu poate fi vorba ca după alegeri prezidențiale noul Președinte să fie mai legitim decât Parlamentul și să decidă la discreție modul în care acesta trebuie să acționeze. Într-un regim parlamentar lucrurile stau de fapt în sensul opus, iar Șeful Statului se poate implica în activitățile legislativului doar în măsura în care dispune de susținere în rândul deputaților.

Se poate întâmpla ca popularitatea unei legislaturi să fie la un moment dat mai scăzută în percepții, dar acest fapt poate fi verificat numai prin constatarea lipsei de funcționalitate a autorității supreme, după care urmează mecanismele ce au ca efect declanșarea procedurilor privind alegerile anticipate. Deci, dacă apar dificultăți în ceea ce privește capacitatea Parlamentului de a-și îndeplini obligațiile, acestea pot fi rezolvate doar prin mecanismele stabilite de normele constituționale, Președintele având atribuții în consecința evenimentelor, nu dictându-le.

În concluzie, Parlamentul este legitim până în momentul încetării mandatului și este în drept să adopte și să schimbe legi conform Constituției, iar alegerile anticipate pot fi declanșate în condițiile prevăzute de legea supremă, nu în funcție de rating-ul unei persoane politice sau în funcție de rezultatele măsurătorilor de opinie.