Actualmente sînt două atitudini politice de ignorare a alegerilor prezidențiale. Prima, aparent cea mai ineficientă, ține de comportamentul comuniștilor lui Voronin și a Congresului Civic (foștii comuniști ai lui Voronin) care într-un mod destul de grosier boicotează fără drept de apel aceste alegeri și le consideră nelegitime. Deși folosesc diverse tipuri de argumente, aceste partide sînt suspectate că nu sînt pregătite pur și simplu să intre în bătălia politică, implicare care reclamă angajarea unor resurse și eforturi substanțiale.
O atitudine mult mai prudentă dar și mai rentabilă din punct de vedere politic pare să fie linia politică aleasă de Partidul Democrat. În primul rînd, PDM nu repudiază alegerile prezidențiale sub pretextul puțin credibil al caracterului lor viciat. Admițînd, ca e un proces politic serios, PDM recunoaște cu onestitate că din perspectiva utilității și costurilor, implicarea acestei formațiuni în campanie ar fi fost autodestructivă. E un exemplu rar cînd un partid important anunță ceea ce în limbajul sportiv înseamnă forfait și refuză să-și alinieze candidatul la linia de start prin invocarea unor riscuri semnificative reale atît pentru imaginea partidului cît și pentru procesul politic în general.
Anunțarea forfait-ului cere de la PDM desfășurarea unor acțiuni paralele campaniei electorale, care să justifice această decizie și în același timp să schițeze noi perspective politice. Democrații au ales să demareze o campanie națională de consultări cu membrii și conducerea teritorială a partidului ceea ce are relevanță politică în pofida plecărilor recente cauzate de subversiunea organizată de Pro Moldova. Se pare că pocesul de ”scurgere” a membrilor dintr-un partid în altul a luat sfîrșit iar PDM continuă să se bucure de o structură teritorială destul de ramificată, ceea ce reprezintă un factor în plus pentru a trata cu seriozitate acest partid.
Cu siguranță, aceste consultări vor abilita partidul să răspundă la cea mai presantă întrebare a momentului care vizează această formațiune – pe cine va alege partidul în turul doi al prezidențialelor. În 2016, potrivit multor observatori, aranjamentele de după culise ale PDM s-au dovedit a fi decisive pentru rezultatul alegerilor. Și de această dată, vocea PDM va conta la final. Doar că, din cîte înțelegem, partidul își va sonoriza opțiunea politică fără a recurge după asta la învîrteli electorale deprimante.
O chestiune poate la fel de importantă este viitoarea participare PDM la guvernare și disponibilitatea acestui partid de a vira dinspre stînga (coaliția cu socialiștii) spre dreapta (alierea cu forțele pro-europene). PDM, în formula actuală, rămîne fidel stilului politic consacrat de Diacov de a fi un partid parlamentar centrist care nu domină dar leagă coaliții datorită deținerii ”votului de aur”. Și de această dată, partidul este curtat asiduu de partidele de stînga și de dreapta chiar dacă numărul de deputați a scăzut în mod dramatic, fracțiunea parlamentară rămînînd cu 13 deputați din cei 30 intrați în parlament. Datorită reformelor inițiate de Filip, de altfel criticate vehement de aripa lui Candu care s-a desprins de partid, PDM a devenit o formațiune ”prizabilă”, frecventabilă de taberele pro-europene, căruia nu i se neagă de principiu aspirațiile europene.
În sfîrșit, partidul vrea să elaboreze un plan de țară care îi va permite să deturneze discuțiile spre o agendă convenabilă și pe care Pavel Filip și fosta lui echipă guvernamentală, care astăzi se află în fruntea formațiunii, o cunoaște foarte bine – problemele imediate ale oamenilor. O asemenea focalizare pe trebuințele populației dă posibilitatea PDM să se mențină drept principalul concurent al socialiștilor în ceea ce priveste promovarea chestiunilor de ordin economic și social.
Prin ultimele sale acțiuni, PDM urmărește să le răspundă criticaștrilor și scepticilor de serviciu care cu o îndărătnicie demnă de o cauză mai bună vor să constate moartea acestui partid. Aflat la ananghie, partidul manifestă creativitate și este în căutare de soluții. Nu putem ști cît de eficiente vor fi ele dar soarta unui partid cu pondere și cu istorieeste de real interes pentru noi.