Igor Munteanu, comentator politic, a constatat că, „astăzi, R.Moldova a pierdut un guvern. Nu printr-un vot de neîncredere, nu printr-o moțiune de opoziție, ci prin decizia unui om care a ales să plece când n-a mai putut sta”.

1). PM A.Munteanu a spus un lucru simplu și greu, în declarația sa, că “nu-și mai poate exercita mandatul în acord cu principiile pe care le are”. Nu-i o frază de manual. E genul de propoziție pe care un om o rostește atunci când distanța dintre ceea ce crede și ce i se cere să tolereze devine prea mare de dus. Nu știm exact ce a văzut din interior. De fapt, știu, dar sunt nuanțe. Dar știm ce a văzut țara din afară — o instituție de stat responsabilă de siguranța traficului aerian, transformată în teren de patronaj politic prin interese de gașcă “de la Poșta Veche”; un director cu CV fraudat; rude ale președintei Sandu plătite de 8 ori peste media pe economie. Bani irosiți fără control și fără nicio analiză a performanței. Lucruri mici, dar care, adunate, macină legitimitatea unui guvern. Surpă autoritatea unui stat de a se guverna.

2). E ușor, în astfel de momente, să cauți vinovați și să-i găsești pe toți deodată: partidul, președinta, sistemul, “clasa politică”. E la fel de ușor să cazi în resemnare, în ideea că oricine ar veni, tot așa va fi. Niciuna din aceste reacții nu ne ajută. Ce merită spus e altceva: o demisie asumată, chiar și una, care va ridica încă multe întrebări grele în zilele următoare, e totuși un gest rar în spațiul nostru politic. De multe ori, la noi, oamenii se agață de putere. Se luptă cu disperare să păstreze ștampila. Rămân în funcție cu orice preț, găsesc explicații, așteaptă să treacă criza. Faptul că un prim-ministru an ales să plece, în loc să se închine, după legile bizantine știute, spune ceva — despre pragul de rezistență la tentații pe care unii încă îl mai au.

3). Asta nu înseamnă că problema s-a rezolvat. Nu s-a rezolvat nimic cu plecarea unui om. Instituțiile care au permis abuzul rămân în temei aceleași. Rămân subjugate unui singur partid aflat la putere. Oamenii care au numit, care au tolerat, care au privit în altă parte rămân, cei mai mulți, la locurile lor. O parte din miniștrii politici ai actualului guvern sunt convinși ca-l vor supraviețui pe PM Munteanu, fiind apărați de partid în ceea ce fac și cum o fac, indiferent de starea tot mai apăsătoare din societate. O demisie e un gest de onoare individuală, nu o reformă de sistem.

4). Moldova se află, din nou, într-un moment de tranziție fragilă exact atunci când negociem cu Uniunea Europeană capitolele legate de statul de drept și de integritatea instituțiilor. E o coincidență dureroasă, dar și una revelatoare: arată exact de ce aceste negocieri contează. Nu ca exercițiu birocratic, ci ca presiune reală pentru ca lucrurile mici, unele suna banal de obișnuite realităților pe teren, o rudă plătită nejustificat, un CV fals la un director de agenție, licitații trucate și bugete supraponderate pentru clientela politică, să nu mai poată fi tratate ca detalii. Ce urmează depinde de cine vine după, și mai ales de ce vor fi dispuși să facă, ori să nu facă cei care rămân. Deocamdată, un lucru rămâne clar: un stat mic, cu o majoritate a populației sătulă de atâta amatorism, de atâtea dezamăgiri, de atâta propagandă “hibridă” ai dezbinare pe criterii politice în condițiile unei economii sleite, delapidate și inerte”, a scris fostul deputat într-o postare pe Facebook. 

Igor Munteanu a remarcat că, demisia prim-ministrului Munteanu „este un gest politic rar. Nu este o plecare patetică, ci o alegere de a pleca cu demnitate dintr-o funcție, atunci când prețul rămânerii este prea mare. Nu poți repara nimic din ce s-a stricat cu oameni docili, semidocți, fățarnici”.

„Demisia PM pune cu acuitatea necesitatea unei anchete penale reale, nu doar administrativă, asupra lanțului de decizie care a permis capturarea conducerii de la MoldATSA — cine a aprobat, cine a semnat, cine a privit în altă parte. Fără asta, demisia PM Munteanu va rămâne un gest retoric, nu o corecție de sistem. Totodată, numirea următorului PM trebuie să vină cu o distanțare explicită clară față de rețelele / oculte/ care au permis scandalul — nu o rocadă de fațadă, ci un semnal verificabil, pentru cetățeni și pentru UE, că se schimbă ceva mai mult decât un nume pe o ușă”, a mai spus el.

De asemenea, expertul IDIS „Viitorul” a precizat că „există o sincronizare perfectă între România și RM în acest moment. Ambele state nu au guverne, există un decalaj uriaș între așteptările populației și corupția elitelor aflate la conducere. În aceste condiții, RM are nevoie de un guvern care va reseta totul: Primul: transparență totală și imediată asupra salariilor și numirilor din toate instituțiile de stat cu risc de patronaj politic, nu promisiuni de “curățenie generală”, ci liste publice, verificabile, acum. Doi, societatea civilă și presa trebuie să iasă de sub tutela unui sistem de monopol al unui singur partid – experimentul a eșuat. Donatorii externi care vor continua această linie se fac implicit complici la capturarea statului. Fără presiunea constantă, pluralistă, liberă a societății civile, nimic din tot ce vedem azi ca probleme sistematice nu va putea fi reparat în interesul public al cetățenilor RM.