La editura „Tipo Moldova” din Iași, Leo Butnaru a publicat 11 volume din „Jurnalul unei epoci”, ținut, scris în perioada anilor 1969-2022. Notele, confesiunile încep încă din perioada de studenție (octombrie 1969), când autorul studia la anul trei jurnalism (USM). De altfel, în 2000, Leo Butnaru a publicat  volumul diaristic „Student pe timpul rinocerilor”, iar în 2005, la editura bucureșteană „Cartea românească”, îi apărea jurnalul „Perimetrul cuștii”, ținut între anii1972-1974, când, din redacția ziarului „Tinerimea Moldovei”, tânărul poet și jurnalist este „arcănit”, pentru stagiul militar în postura de locotenent. În prefața volumului, autorul menționa: „Iar dacă ar fi să dedic cuiva anume jurnalul de față, primul gând mă duce la Domnia Sa Prozatorul Liviu Rebreanu și la demnul, bărbatul, dar nefericitul său personaj Apostol Bologa, locotenent de origine română, cătănit într-o armată străină imperială”.

Prin ani, extrase din jurnal au fost publicate în revistele „Hyperion”, „România literară”, „Revista literară”, „Ateneu” de pe ambele maluri ale Prutului.

Această amplă narațiune diaristică ține de ceea ce s-ar numi radiografierea socio-istorică, literară, cultural-artistică a peste jumătate de secol, scriitorul Leo Butnaru menționând că, în scrierea jurnalieră, a fost permanent asistat de un… Sancho Panza personal – ziaristul care a fost angajat, cu jumătate de normă, în redacția „Tinerimea Moldovei” încă de pe timpurile studenției sale și care i-a rămas mereu un… colaborator fidel.