Dar oamenii n-au plătit încă, săracii nici nu conștientizează pe deplin cât vor trebui să plătească și ce căldură îi va învălui când vor vedea facturile. În condițiile apariției acestui vacuum facturo-contractual, Guvernul, care-i un fel de popor în miniatură, îi zice lui MoldovaGaz: „lasă că iau eu banii de la popor, că-s la mine, și du-te la Gazprom și achită. Cât era acolo, 1,4 miliarde? Ia de-aci!”

Ș-acuma, badea Ion, după ce va primi factura, se va scărpina după ureche și se va gândi: „Oho! Cât?! Cum dracu’, dapu am plătit parcă?! Guvernul je de la noi o luat 1,4 miliarde, ca să se răsplătească. Amu iară trebu să plătesc?!”

Trebu, bade Ioane, pentru că, conform calculelor tarifare, la distribuție, tranziție și achiziție, la cursul zilei de azi și de ieri, raportat la inflația de mâine, care crește proporțional spre pomâine, în contextul fluctuațiilor prețurilor la bursa internațională, care ne vizează și ne afectează, la nivel macroeconomic, în condițiile în care avem o economie interconectată la nivel global, solar și interplanetar, calculele se fac reieșind suma calculată din toți acești parametri. Partea bună este însă că suntem competitivi și am reușit să obținem un preț preferențial, spre deosebire de țările din regiune, care achită cu mult mai puțin pentru gaz decât noi. Ai înțeles?

Eu nu. Badea Ion tot, probabil. Dar un lucru mă frământă în continuare: dacă noi i-am dat bani lu MoldovaGaz să achite gazul înainte de vreme, adică înainte să vină facturile, n-ar fi normal ca MoldovaGaz să ne întoarcă înapoi 1,4 miliarde după ce vom plăti facturile?