Problema transmisiei posturilor tv ruseşti pe teritoriul RM, despre care se discută atât de mult, este una strict politică şi nu are nimic în comun cu pretinsa combatere a propagandei, aşa cum afirmă guvernarea. Ea se încadrează în şirul acţiunilor cu caracter provocator antirusesc pe care guvernarea le-a întreprins constant în ultimii ani, dorind să câştige simpatia electoratului pro-european, dar şi susţinerea factorilor de decizie occidentali.
Această problemă face parte din aceleaşi acţiuni ca: expulzarea diplomaţilor ruşi din RM, declararea vicepremierului rus, Dmitri Rogozin persona non-grata în Moldova, atacurile verbale frecvente în adresa Rusiei etc. Numai că, acţionând împotriva Rusiei, guvernarea a greşit dublu: nu a reuşit să-şi asigure nici sprijinul occidentalilor, şi în paralel a deteriorat grav relaţiile cu Moscova. Dacă nu ar fi intervenit Preşedintele Dodon, impactul negativ al acestor acţiuni ale guvernării ar fi fost resimţit din greu de agenţii economici, de cetăţeni.
Recurgând la acţiuni împotriva posturilor ruseşti pe teritoriul RM, guvernarea a urmărit şi alt scop – promovarea intereselor proprii pe care le are pe piaţa audiovizualului. Se ştie că cea mai mare parte a posturilor tv autohtone cu pondere e controlată de putere şi, folosind pârghiile administrative, guvernarea a încercat să-şi consolideze propriile poziţii pe piaţa media, să introducă un control şi mai strict asupra acesteia. Din acest punct de vedere, avem de a face cu o concurenţă neloială şi, dacă Consiliul Concurenţei nu ar fi fost o structură controlată politic, ar fi constatat demult acest moment important şi i-ar fi sancţionat pe cei ce stau în spatele respectivelor acţiuni.
Nu şi-au făcut datoria nici alte instituţii abilitate ale statului. Chiar dacă este evident că acţiunile guvernării împotriva posturilor tv ruseşti din Moldova încalcă un drept constituţional fundamental – dreptul la libera informare (care, apropo e consfinţit şi de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, dar şi de alte documente internaţionale relevante) nici un organ de stat nu a intervenit şi nu a făcut nimic pentru ca cetăţenilor să li se respecte acest drept. Mai mult ca atât, organe ale statului, cum ar fi Consiliul Coordonator al Audiovizualului, au ocupat o poziţie părtinitoare în această problemă importantă, dovedind o dată în plus că sunt controlate politic.
Argumentul de care s-a folosit formal guvernarea – combaterea propagandei, s-a dovedit a fi neîntemeiat şi de acest lucru se poate convinge oricine. A dispărut propaganda din Moldova? Nu! Din contra, cunoaşte o amploare şi mai mare, iar sursa sa primară sunt în primul rând mijlocele audiovizuale afiliate puterii. Dacă se dorea cu adevărat combaterea propagandei, acţiunile în această direcţie trebuiau să înceapă cu televiziunile puterii, să meargă mai departe cu alte posturi tv şi radio, dar nu să se rezume la restricţii impuse posturilor ruseşti.
Astăzi, caracterul politic, discriminatoriu, subiectiv al acţiunilor puterii împotriva posturilor tv ruseşti este evident. De aceea, viitoarea guvernare trebuie să îşi propună drept scop repararea acestei grave nedreptăţi imediat după venirea la putere. Noua putere trebuie să anuleze prevederile legale prin care puterea a încercat să-şi promoveze propriile interese şi să facă totul ca cetăţenilor să le fie respectat dreptul la libera informare. Nu în ultimul rând, viitoarea guvernare trebuie să se asigure, la nivel legislativ, ca pe viitor astfel de situaţii să nu se mai repete, iar dacă vor mai fi doritori de a croi legislaţia după bunul lor plac şi după interesele pe care le vor avea – să suporte şi consecinţele, care să fie dintre cele mai dure.