Vitalie Dragancea

Noi, moldovenii, de obicei ne sine-lăudăm fără măsură și nu avem nevoie de motive. Suntem buni, ce mai! Suntem harnici, deștepți și eficienți. De frumusețe nu mai vorbim! Suntem deosebiți. Puține etnii sunt tot atât de deosebite ca noi. Mai deosebite decât noi sigur nu-s. Adevărat, trăim nu atât de bine cum am vrea, dar asta nu e vina noastră. 

Între timp. Așa deștepți și onești cum suntem facem alegeri proaste și neoneste.

•       Alegem să muncim în locuri, care nu ne plac. Fie organizația nu ne place, fie salariul, fie ambele.

•       Deseori, intenționat alegem slujbe unde putem câștiga „un ban pe alături”.

Adică nu chiar cinstit. Și alegem să credem că merităm banul cela. Șefii fură milioane, iar noi trei bănuți. Iată și noi am putea milioane …

•       Alegem să plătim mită ca să obținem slujba dorită. Or un certificat medical. Alegem să plătim mită pentru a cumpăra dreptul de a încalcă o lege.

•       Alegem să plătim mită pentru a obține contractul dorit. Noi, personal și nesiliți de nimeni, facem sute de alegeri pentru care pe alții îi criticăm aspru.

Majoritatea dintre noi sunt siguri că nicicum nu pot influenţa propria viață. Cu atât mai mult nu pot schimba viața societății. Trăim, fiind siguri, că absolut totul pentru noi decid șefii noștri sau cei de la putere.

Probabil asta explică de ce societatea noastră trăiește într-o stare de așteptare permanentă. Alegem să așteptăm ca cineva să ne ofere ceea ce credem că merităm.

Și e de dorit să ne aducă totul dintr-odată.

Vrem să ne aducă dorințele și să ni le pună pe masă, or să ni le așeze în dulap, or să le parcheze în curte, or să ni le depună în cont.

Am ales să credem că merităm să avem tot ce ne dorim – iar noi dorim totul! E atât de simplu să alegi să crezi că meriți totul! E atât de ușor sa alegi să crezi că de tine nu depinde nimic și toate relele sunt vinovați alți oameni – niște răi. Nu înțelegem cât de importantă este fiecare alegere a noastră. Și cât de mult fiecare alegere influentează viața noastră.

De fiecare dată când mergem la vot, alegem pe cineva. De obicei votăm cu cel, care cel mai convingător ne promite să ne dea totul. Nu contează de unde va lua.

Contează să ne promită convingător. Noi alegem și așteptăm. Așteptăm până de dezamăgim. Apoi alegem alt promițător-convingător și iarăşi așteptăm.

Chiar și oamenii de afaceri, care de obicei sunt frișca societății în materie de gândire analitică, curaj și energie personală, dar și capacitate de a învața – și ei cad pradă alegerilor proaste. Ori de câte ori sunt expuși unor abuzuri din partea autorităților ei aleg să „reziste”, să caute pe „cineva cu autoritate care să spună un cuvânt bun”. Cei atacați aleg să caute „căi de rezolvare a problemei”. Ceilalți aleg să se prefacă că nu văd atacul. Conștient sau nu, dar ambele părți încurajează deprinderile vicioase a puterii. Ar putea alege să se unească și cu efort comun să determine (prin dialog) autoritățile să renunțe la practicile vicioase. Dar ei aleg să se integreze în jocul, care de fapt nu le place. Joc care-i sperie pe mulți.

Ce așteptări au ei de la alegerea lor? Așteaptă să li se facă rușine anchetatorilor și inspectorilor? Or șefilor lor?

Așteaptă ei să renunțe și să-și ceară scuze? Așa probabilitate există. Dar e infimă. Poate fi ignorată. Deci, suntem ceea ce alegem

şi avem ceea ce alegem.

P.S.: Cei care vor schimbare, să-și amintească de legitățile matematice. Atâta timp cât termenii nu se schimbă, suma rămâne neschimbată. Ca suma să se schimbe, trebuie schimbat măcar unul din termeni. Unul din termeni sunt cei care aleg. Cu cât mai conștient vor alege, cu atât mai mare va fi impactul termenului lor asupra sumei.