Dmitri Torner, lider al Partidului „NOI – Noua Opțiune Istorică”, a constatat că „problema deficitului forţei de muncă devine tot mai acută. Potrivit estimărilor Ministerului Economiei şi Digitalizării, la moment, deficitul forţei de muncă este de circa 300 000 persoane. Adică, necesarul de forţă de muncă în Moldova la moment este aproape cât jumătate din numărul total al persoanelor ocupate, care constituie circa 774 mii”.

Potrivit spuselor sale, interesant este că cifra de circa 300 mii enunţată de Ministerul Economiei şi Digitalizării este practic echivalentă cu numărul cetăţenilor RM care, potrivit unor estimări, au plecat din Republica Moldova în ultimii ani. Desigur, nu toţi cei plecaţi reprezintă o potenţială forţă de muncă, dar, totuşi, este evidentă legătura directă între exodul populaţiei, criza demografică, în general, şi deficitul forţei de muncă.

„Astăzi, tot mai multe întreprinderi din Republica Moldova apelează la muncitori străini pentru a face faţă necesarului de forţă de muncă. Unii apelează la muncitori din Nepal, alţii – din India, a treia categorie – din Uzbekistan etc. Structura forţei de muncă în Republica Moldova se schimbă, dar este aceasta o soluţie pentru acoperirea deficitului? Pe moment, importul forţei de muncă ameliorează situaţia de pe piaţa muncii, dar nu oferă soluţii nici măcar pe termen mediu, nemaivorbind de termen lung. Doar în primele 100 de zile ale anului 2026 populaţia Republicii Moldova s-a redus cu 7 821 persoane, dintre care 4,5 mii au plecat pentru totdeauna. Ţara pierde 46 de oameni pe zi sau doi – pe oră. Criza demografică se aprofundează şi mai mult. Astfel, va creşte continuu şi deficitul forţei de muncă. Şi cum vom proceda în această situaţie? Vom continua să importăm forţă de muncă? Dacă suplinim necesarul de 300 mii angajaţi, de care are nevoie acum economia naţională, dar şi necesarul ce se va crea pe parcurs, în contul forţei de muncă de import, putem ajunge la un moment dat în situaţia când fiecare al treilea muncitor în Republica Moldova va fi străin. Iar aceasta reprezintă nu doar beneficii, ci şi anumite riscuri social-economice. Cel mai mare risc economic va fi dependenţa excesivă a economiei de forţă de muncă externă, ceea ce o va face extrem de vulnerabilă. Iar cel mai mare risc social va fi gradul tot mai înalt de substituire a populaţiei băştinaşe cu populaţie „de import”. Practica altor ţări arată că mulţi muncitori străini aleg să rămână pentru totdeauna în ţările în care au găsit loc de muncă, iar integrarea lor în societate decurge destul de anevoios, implicând şi tensiuni. Ca să nu mai vorbim de schimbarea indicatorilor sociali şi demografici ca urmare a acestui proces”, a menționat politicianul.

Dmitri Torner a subliniat că, aceasta nu înseamnă că Moldova trebuie să renunţe la importul forţei de muncă. Respectivul proces trebuie însă strict controlat.

„Mai mult ca atât, autorităţile trebuie să întreprindă acţiuni concrete pentru a diminua din exodul forţei de muncă, care este unul masiv, dar şi pentru a determina cetăţenii din diasporă să revină acasă, oferindu-le cele mai bune condiţii pentru angajare şi pentru lansarea propriilor afaceri. Numai astfel piaţa forţei de muncă nu se va confrunta cu deficit şi va evita disbalanţe şi dependenţe excesive pe viitor. Iar Moldova va deveni din nou atractivă pentru investitori, oferind forţă de muncă suficientă, calificată şi accesibilă”, a mai declarat el.