www.coment.md

Niciodată în cei 27 de ani de independenţă politica externă a Republicii Moldova nu a fost atât de confuză, plină de paradoxuri, contradicţii, şocuri şi situaţii care cu greu pot fi explicate. Dacă până nu demult Moldova avea fie relaţii bune cu Vestul şi mai proaste cu Estul, fie invers, acum RM (mai bine zis actuala guvernare) a „reuşit” performanţa de a avea relaţii proaste, concomitent, şi cu Estul, şi cu Vestul.   

Relaţia cu UE. Moldova are o guvernare declarată pro-europeană, dar niciodată relaţiile noastre cu Uniunea Europeană nu au fost mai proaste. Cel puţin, până acum factorii de decizie de la Bruxelles nu ne-au sistat suportului financiar cum au făcut-o recent. Iar înrăutăţirea relaţiilor moldo-comunitare a pornit iniţial de la ignorarea opiniei europenilor în raport cu modificarea sistemului de vot, iar ulterior – de la invalidarea rezultatelor alegerilor primarului capitalei. Acum, tot mai frecvent factorii de decizie de la Bruxelles critică deschis Republica Moldova, indicând asupra stării dezastruoase din mai multe domenii, şi sprijină deschis forţe de opoziţie din RM, dar guvernarea oricum declară că e pro-europeană şi că merge spre UE. E un fel de dialog al surdului cu mutul – europenii ne critică, iar guvernarea spune că va fi bine. Această abordare este minimum de neînţeles, pentru că, deşi declară că-şi doreşte relaţii bune cu UE şi că va continua să ducă Moldova pe calea integrării europene, guvernarea lasă impresia că nu prea o interesează opinia partenerilor europeni. Un fel de integrare europeană cu dublu sens – europenii o văd într-un fel, guvernarea noastră – în cu totul alt fel.

Relaţia cu Rusia. Mai tensionată relaţie cu Rusia Republica Moldova nu a avut niciodată în anii de independenţă: guvernarea declarată pro-europeană expulzează diplomaţi ruşi; promovează proiecte de legi pentru a combate propaganda rusească în Moldova; vorbeşte deschis, la nivel internaţional, despre interesele şi implicarea Rusiei în Moldova; declară că vrea să se dezică de gazul rusesc; promovează rezoluţii la nivel internaţional cu puternic caracter anti-rusesc etc. Iar în rezultat au de suferit relaţiile comercial-economice, exportatorii din RM care-şi duc produsele în FR, procesul de negocieri privind soluţionarea problemei transnistrene, cetăţenii moldoveni ce muncesc în Rusia etc. Preşedintele Igor Dodon reuşeşte, prin relaţiile bune cu factorii de decizie de la Kremlin, să mai reducă din impactul negativ al acţiunilor guvernării, dar acesta, totuşi, se resimte. Cu alte cuvinte, urmărind propriile interese politice, în relaţia cu Rusia, guvernarea nu ia deloc în calcul interesele RM şi ale cetăţenilor.

Relaţia cu SUA. Până mai ieri, guvernarea reuşea să creeze iluzia că are o relaţie bună cu SUA. În mare parte, acest lucru îi reuşea graţie efortului depus de companiile de lobby din SUA la ajutorul cărora apela. Însă, invalidarea alegerilor primarului capitalei, aşa-numita reformă fiscală, amnistia capitalurilor, dar şi alte acţiuni ale puterii au determinat critici dure din partea SUA şi au spulberat mitul că guvernarea ar avea o relaţie bună pe această dimensiune.

Relaţia cu statele vecine. În premieră absolută pentru anii de independenţă, relaţiile dintre cei ce conduc Republica Moldova şi cei ce conduc Ucraina sau România sunt considerate nu de parteneriat, nu de bună vecinătate, ci de… complicitate. Tot mai multă lume face paralele între legăturile obscure a guvernanţilor de la Chişinău cu cei ce conduc în statele vecine şi se invocă exemple concrete când aceste trei guvernări fac schimb între ele de cele mai murdare practici. Aceste colaborări poate că şi dau rezultate pozitive pentru cei ce conduc RM, România şi Ucraina, numai nu şi pentru cele trei ţări.

Toate cele descrise mai sus arată cât de complicată şi confuză este politica externă  a Republicii Moldova la moment. La acest capitol, Moldova a ajuns să penduleze de la incompetenţă până la absurd şi cel mai grav este că guvernarea nu pare să fie conştientă de situaţia dezastruoasă în care s-a ajuns şi de urmările grave care pot fi.