Victor Nichituș

Discursul președintelui Dodon de la ONU demonstrează că șeful statului moldovean a preluat inițiativa de politică externă.

Drept urmare discursul lui Igor Dodon a fost criticat atât de premierul Maia Sandu, de alți reprezentanți ai PAS și PPDA dar și de reprezentanți ai opoziției parlamentare și extraparlamentare.

Premierul Maia Sandu l-a acuzat pe Igor Dodon că „nu a avut bărbăţia” să ceară, de la tribuna ONU, retragerea trupelor ruseşti din stânga Nistrului. De aici.

Vicepreședintele PAS, Mihai Popșoi s-a arătat nemulțumit de faptul că sugestiile oferite de PAS nu au fost prezente în discursul prezentat la ONU. “Am ascultat atent discursul și acolo nu s-au regăsit câteva sugestii pe care noi le-am oferit. De aceea, poziția este a președintelui R. Moldova, Igor Dodon, și nicidecum a majorității parlamentare sau a Guvernului Republicii Moldova”, a subliniat Popșoi. De aici.

Nu știu care au fost sugestiile care ar fi trebuit să fie prezente în discursul președintelui Dodon. Constat doar că șeful statului moldovean le-a spus liderilor mondiali că „Republica Moldova este un stat multietnic în care o treime din populație se autodefinește ca fiind vorbitoare de limbă rusă, iar această limbă are statut de limbă de comunicare interetnică în Moldova”. Oare nu ar fi trebuit să spună asta?

Dodon a mai spus că preferințele geopolitice ale populației sunt împărțite „aproape egal între Est și Vest, între Federația Rusă și Occident”, a cerut recunoașterea neutralității Republicii Moldova și a sugerat dreptul cetățenilor moldoveni de a își alege singuri, fără interferențe externe, conducătorii.

Discursul președintelui Dodon a avut doar un singur scop – soluționarea problemei transnistrene. „De la această tribună, de mai multe ori au răsunat apeluri de retragere a militarilor și munițiilor străine de pe teritoriul Republicii Moldova. Vreau să salut ultimele inițiative ale Federației Ruse de reluare a procesului de distrugere a munițiilor străine stocate în regiunea transnistreană a țării mele (…). Acest pas important, în premieră din 2003 încoace, poate deveni crucial în atingerea unui consens geopolitic pentru soluționarea politică a diferendului transnistrean și sporirea securității regionale,” a spus Dodon.

Președintele moldovean a preluat inițiativa de politică externă pentru că a avut suportul indirect al reprezentanților marilor actori geopolitici în regiune – voi aminti că, înaintea deplasării la New York, Igor Dodon a avut foarte multe întâlniri atât cu ambasadorul Statelor Unite la Chișinău, dl. Hogan, cât și cu ambasadorul Federației Ruse, dl.Vasențov.

Voi aminti că Federația Rusă, Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii au girat, prin prezența ambasadorilor lor la formarea majorității prezidate de Zinaida Greceanâi, un consens politic zonal. Modificarea paradigmei politice moldovenești prin acceptarea congruenței unei formațiuni pro-Rusia cu două formațiuni pro-occidentale este încercarea marilor puteri de a  obține un consens în zone de influență cu interese divergente. Un exercițiu despre care experții internaționali afirmă că ar putea fi aplicat în Ucraina sau în Georgia. De aici.

Ar fi fost o greșeală dacă Igor Dodon nu ar fi exploatat această dispoziție spre consens în folosul lui și al formațiunii politice al cărui lider informal este. Igor Dodon a fost criticat de Maia Sandu pentru că „nu a avut bărbăţia” să ceară, de la tribuna ONU, retragerea trupelor ruseşti din stânga Nistrului. Ar fi fost o eroare tactică dacă ar fi făcut așa ceva.

Pentru că nimeni nu a anulat rezoluția summit-ului NATO de la Bruxelles din 11 iulie 2018 unde se face referire și la Republica Moldova. „Cerem Rusiei să își retragă trupele de pe teritoriul Republicii Moldova și să continue să se angajeze în mod constructiv în procesul de soluționare privind Transnistria. Ne angajăm să sprijinim reformele democratice și eforturile de edificare a capacităților de apărare ale Republicii Moldova” se arată în declarația finală. Declarație care a fost semnată de toți șefii de stat și de guvern ale statelor membre NATO și a fost publicată la finalul primei zile de întâlniri la varf a Consiliului Nord-Atlantic, pe 11 iulie.

Nu știm dacă influența pe care o deține Federația Rusă între Prut și Nistru este mai mare decât cea a diplomației Statelor Unite ori a Uniunii Europene. Știm însă că ierarhia lumii politice de la Chișinău este dată de accesul prioritar la informații. Șeful guvernului moldovean nu a depus suficient efort pentru a păstra/avea drept la el. Iată motivul pentru care Maia Sandu a pierdut prioritatea în politica externă a Republicii Moldova.

Formațiunile politice moldovenești care, în preajma unor procese electorale, dețin prioritatea în politica externă au cele mai mari șanse în a câștiga aceste alegeri.