ro 
Avem ochi, dar nu vedem. Nici un candidat la șefia statului moldovean nu va veni să ne rezolve problmele curente ale vieții cotidiene. Instituția prezidențială nu este pentru a ridica pensiile, a mării salariile ori alte asemenea lucruri promisiuni pe care le aruncă candidații.
Instituția prezidențială are oarece rol în politica externă a statului moldovean – subliniez, oarece rol, pentru că – dacă nu ați uitat, Republica Moldova este un stat parlamentar. Chiar dacă Maia Sandu ori Igor Dodon ajung în fotoliul de președinte – o majoritate parlamentară îi poate suspenda pentru cinci minute, precedentul a fost creat.
Moldova nu are destin european – mint cei care spun așa ceva. Mai multe state europene au anunțat că țările membre ale Parteneriatului Estic, Ucraina, Republica Moldova, Georgia, nu au undă verde pentru integrarea în UE. Uniunea Europeană și-a oprit extinderea, Covid-19 a bătut în cuie asta.
Nici cu Rusia nu stăm bine – drumul către Moscova, metaforic sau nu, trece prin Kiev iar Moldova, chiar cu tot cu Transnistria, nu are importanța peninsulei Crimeea. Așa că, la strigătul vin rușii, priviți de două ori în jur și întrebați-vă dacă au plecat vreodată.
Avem ochi, dar nu vedem. Moldova profunda din satele în care au mai rămas locuitori, are alte priorități – apă, canalizare, drumuri.
De aici și numărul mare al celor care nu știu pe cine să aleagă.
Cu zece zile înainte de data alegerilor prezidențiale candidații de pe segmentul de dreapta ar trebui să își schimbe discursul, altfel, discursul de stânga va avea prioritate.
Dacă nu își vor schimba discursul, și vor bate câmpii ca până acum, e semn de altceva – că îl lasă conștient pe Dodon să câștige alegerile.
