Petru Bogatu

Nu doar țările mici, precum Republica Moldova, pot cădea sub examenul critic al Parlamentului European. Miercuri, oricât ar părea de paradoxal, a mâncat papară în Legislativul comunitar și Germania, cea mai puternică țară a UE.

Lovitură de teatru 

Europarlamentarii au adoptat o rezoluție în care se pronunță împotriva proiectului rusesc Nord Stream 2. Acesta, potrivit documentului, are un substrat politic nociv care amenință securitatea energetică europeană.

Deși nu este în măsură să sisteze imediat lucrările de construcție a gazoductului ce urmează să aducă gaz  natural din Rusia direct în Europa occidentală, ocolind rețelele de pe teritoriul Ucrainei, votul cu pricina se constituie într-o adevărată lovitură de teatru. Guvernului de la Berlin i se sugerează să abandoneze afacerea pe care o promovează de ani buni în ciuda protestelor Ucrainei, Poloniei și țărilor baltice.

Adoptarea rezoluției este cu atât mai copleșitoare, cu cât a fost votată cu o majoritate confortabilă de euro-deputați, printre aceștia numărându-se și colegii cancelarului german Angelei Merkel din Partidul Popular European. Documentul fusese sprijinit de 433 de membri ai Parlamentului European din toate grupurile. S-au opus  105 legislatori, iar 30 s-au abținut.

Astfel, se constată că nici guvernul de la Berlin, nici Comisia Europeană, care de-a lungul anilor a încuviințat tacit construcția Nord Stream 2, nu sunt atotputernice în UE. Unitatea europeană, așa cum o văd cancelarul Angela Merkel și președintele Emmanuel Macron, deocamdată nu a anihilat competiția de idei, diversitatea de opinii și interese.

Victoria lui Trump

Nu încape îndoială că votul de miercuri este o victorie a președintelui Donald Trump care consideră proiectul extrem de toxic și pentru țările UE, și pentru solidaritatea euroatlantică, și pentru cauza libertății. Potrivit liderului american, Nord Stream 2 atentează la securitatea Ucrainei și poate provoca o nouă vasalitate a statelor occidentale față de Moscova.

E un secret al lui Polichinelle că Washingtonul a intervenit pe toate planurile în Europa pentru a bloca Nord Stream 2. Chiar în ajunul votului din Parlamentul European, de exemplu, ambasadorul SUA în Ungaria, David Cornstein, i-a cerut Budapestei să se alăture țărilor care se împotrivesc construcției gazoductului.

„Nu trebuie să pierdem din vedere tabloul de ansamblu, a spus șeful misiunii diplomatice americane. Putin nu este interesat în suveranitatea națională. Viziunea lui asupra lumii este una neo-imperială. Dacă Ucraina pică, Ungaria va fi în prima linie a agresiunii ruse”.

E la mintea oricui că SUA au încurajat și celelalte state și forțe politice de pe bătrânul continent să contribuie la torpilarea proiectului Nord Stream 2. Unde mai pui că și Manfred Weber, candidatul oficial al PPE pentru președinția Comisiei Europene, nu privește cu ochi buni construcția gazoductului.

Ce-i drept, jocurile încă nu au fost făcute. Lobby-ul pentru Nord Stream 2 nu poate fi subestimat. Există destule cercuri de interese și pe arena politică, și în business pentru care proiectul rusesc e un chilipir irezistibil. Acestea se vor da de ceasul morții pentru a nu pierde profiturile ce se întrezăresc la orizont.

Europa Națiunilor

Lupta continuă, deci. Totuși, rezoluția Parlamentului European înclină balanța în favoarea adversarilor proiectului Nord Stream 2.

Până una-alta, aș vrea să atrag atenția asupra contextului legat de acest subiect. Votul din Legislativul comunitar demonstrează  o dată în plus că UE nu este o ciorbă fără gust și fără culoare. Nu-i o construcție rigidă. Nu-i o apă și un pământ, după cum se insinuează. Și slavă ție, Doamne!

Construcția Europei Unite e în plină desfășurare, iar viziunile statelor membre și  candidatelor la aderare asupra modelelor de integrare sunt diferite. Chiar diametral opuse, adesea.

Unii pledează pentru transformarea UE într-un imperiu liberal prin anularea totală a suveranității și identității țărilor care fac parte din aceasta. Alții, dimpotrivă,  își doresc o Europă a Națiunilor, iar vocea lor de la un timp încoace devine tot mai puternică, chit că sunt catalogați drept populiști și retrograzi.

Primul concept este agreat preponderent de birocrația de la Bruxelles. Cel de-al doilea, susținut inițial de partidele creștin-democrate și conservatoare, era pe punctul să piardă lupta. De la o vreme însă are șansa să se revanșeze datorită unor state din Europa Centrală, precum și a unui nou curent politic tradiționalist care câștigă teren în vechea Europă.

De altfel, Europa Națiunilor este sprijinită și de SUA. În deschiderea reuniunii de două zile a miniștrilor de externe NATO, Mike Pompeo, secretarul de Stat american, a declarat, bunăoară,  că Washingtonul își dorește refacerea efectivă, nu teoretică, a ordinii liberale în care prosperă țări suverane.

În căutarea memoriei pierdute

În aceste condiții, euro-atlantiștii și adepții UE nu trebuie să-și piardă spiritul critic și capacitatea de a nuanța suficient evoluțiile europene. Nu există o predestinare în procesele integraționiste de pe continent. Sunt diverse căi și oportunități. Iată de ce se impune o dezbatere liberă a soluțiilor posibile, evitându-se forțarea unor paradigme ideologice gata făcute.

Orice încercare de a  strecura cu de-a sila, fără asentimentul tuturor națiunilor, a unor modele preconcepute, este contraproductivă. Tentația de a porni nu de la realități, ci de la niște dogme ultraprogresiste nu fac decât să slăbească UE și să permită Kremlinului, altor inamici ai acesteia să bage strâmbe și să descurajeze cauza europeană.

Renunțarea la tradiții, la identitățile naționale de dragul unor teze cosmopolite și al corectitudinii politice prost înțelese riscă să atrofieze memoria istorică a continentului. Or, civilizația, ca și oricare organism viu, fără amintiri își pierde personalitatea. Europa, în absența respectului pentru originile sale creștine, nu va fi altceva decât un bolnav de Alzheimer.

Nu e de mirare că europenii simt nevoia de a porni în căutarea memorie i șubrezite. Votul popular din mai multe țări de pe continent dovedește asta. Or boala prevenită este pe jumătate depășită.