www.coment.md

Republica Moldova, conform Constituţiei, este un stat neutru, dar, din păcate, atât cei care au fost la putere în Republica Moldova începând cu 2009, cât şi alte entităţi politice şi civice, ignoră periodic acest principiu constituţional şi vin cu îndemnuri privind necesitatea revizuirii lui. Aceasta este o optică totalmente greşită şi care prezintă mai multe pericole pentru Republica Moldova.

Aderarea la NATO ar însemna antrenarea Republicii Moldova în acţiunile militare ce au loc în diferite părţi ale globului pământesc. Aceasta ar însemna nu doar să punem în pericol viaţa militarilor noştri, ci şi să provocăm anumite atitudini ostile faţă de Moldova la nivel internaţional. Participarea Moldovei în cadrul NATO ar putea determina acţiuni de răspuns ale ţărilor vizate de acţiunile acestui bloc militar. Judecând după exemplele altor ţări, nu e greu să ne dăm seama despre ce fel de acţiuni va fi vorba. Aceasta ar submina securitatea internă şi ar compromite statutul Republicii Moldova de ţară paşnică cu anumit nivel de siguranţă pentru cetăţeni.

De asemenea, aderarea la NATO, nerespectarea principiului constituţional de neutralitate, va compromite orice efort îndreptat spre soluţionarea problemei transnistrene. Astăzi, în procesul de reglementare a problemei transnistrene principiului de neutralitate i se rezervă unul din cele mai importante roluri, dacă nu chiar cel mai important. Nu ştiu ce interese trebuie să aibă alţii, dacă dau cu piciorul într-un obiectiv atât de important, cum ar fi integritatea teritorială a ţării.

Nu în ultimul rând, renunţarea la principiul de neutralitate va poziţiona Moldova în relaţii complicate cu unii parteneri strategici ai săi, în primul rând cu Rusia. Nu este un secret că periodic relaţia dintre NATO şi Rusia devine una tensionată. Fiind un stat mic, Moldova trebuie să aibă o politică externă deşteaptă, echilibrată, poziţionându-se corect în raport cu marile puteri ale lumii. Iar acest lucru e posibil numai păstrând şi fortificând principiul constituţional de neutralitate. Mai ales că Moldova nu a avansat, când a avut ocazie, nici în relaţiile de cooperare militară cu ţările din estul Europei. Vom aminti cu această ocazie că, în cadrul CSI, Moldova a acceptat să colaboreze doar în domeniile comercial, social, umanitar, dar nicidecum nu şi militar.

Luând în calcul situaţia din regiune, dar şi din lume, în  general, Moldova trebuie să-şi concentreze toate eforturile pe promovarea unei politici externe echilibrate, iar principiul de neutralitate trebuie să fie unul din elementele-cheie ale acestei politici. De aceea, după alegeri, noua guvernare trebuie să vină cu un set de măsuri scopul cărora va fi să consolideze la nivel legislativ principiul de neutralitate. Or, acest principiu ne va ajuta să avansăm serios în fortificarea securităţii interne, în soluţionarea problemei integrităţii ţării, în refacerea bunelor relaţii cu partenerii strategici şi în promovarea unei politici externe echilibrate, pornind de la interesele ţării, ale cetăţenilor.