În cadrul unui interviu pentru TRIBUNA, Ivanna Koksal a povestit cum a fost pentru ea mandatul de deputat în Parlamentul Republicii Moldova, cu ce se va ocupa după încheierea mandatului, despre activitatea sa publică și planurile de viitor.

T: Ați încheiat recent mandatul de deputat în Parlamentul Republicii Moldova. Cu ce vă va rămâne în memorie acest mandat?

I.K.: În primul rând vreau să exprim recunoștință Partidului Socialiștilor, care mi-a oferit posibilitatea să fac parte din echipa sa și să intru în rândul celor 101 deputați ai Parlamentului Republicii Moldova. Este important și faptul că mi s-a oferit șansa să reprezint raionul și regiunea mea, indiferent de naționalitate.

Desigur, drumul meu spre Parlament nu a fost unul scurt. Înainte de aceasta am fost de două ori aleasă deputat în Adunarea Populară a Găgăuziei, beneficiind de încrederea consătenilor. Am avut experiență de lucru la compania regională de radio și televiziune GRT.

Am ajuns în Parlament în 2019. Pentru o scurtă perioadă am simțit responsabilitatea de a activa în cadrul partidului de guvernământ, dar această perioadă a durat doar un an. Părea că atmosfera era plină de optimism și energie, însă pandemia și seceta severă au adus corecții dure – a trebuit să cedăm circumstanțelor și să așteptăm cu răbdare depășirea valului negativ. Au urmat alegerile parlamentare anticipate, după care partidul nu s-a mai aflat la guvernare, ci în opoziție.

Activând în Parlament, am simțit în practică cât de mult se pot complica situațiile. Relațiile colegiale din sala de ședințe se destramă, grupurile și partidele devin ostile unele față de altele. Am văzut cum se deteriorează atmosfera de lucru comun și de luare colectivă a deciziilor. Nu mai contează atât de mult ce este adevărat sau oportun, dacă este necesar sau nu – mult mai important devine cine a înaintat inițiativa și din partea cărui partid a venit propunerea…

T: Care considerați că sunt principalele realizări din timpul mandatului dumneavoastră de deputat?

I.K.: În activitatea parlamentară poate nu voi vorbi despre realizări răsunătoare, dar unul dintre succese, în opinia mea, a fost victoria la Curtea Constituțională privind modificările ce țineau de politica fiscală a autonomiei – așa-numita problemă a TVA-ului. În acest proces m-am convins că, indiferent de opiniile politice și preferințe, se poate explica esența problemei într-un limbaj simplu și clar și se poate demonstra argumentat dreptatea sau atrage atenția asupra unei nedreptăți.

Astăzi, a rămâne fidel colegilor, prietenilor și rudelor devine tot mai dificil. Dar, în ciuda tendințelor contradictorii, nu mi-am permis să dezamăgesc electoratul, colegii și propria conștiință. Nu mi-am schimbat și nu aș fi putut schimba principiile mele, devenind un transfug politic.

În plus, am lucrat și cu reprezentanți ai partidului de guvernământ – în comisii de profil, în delegații externe, la mese rotunde dedicate restabilirii dialogului interparlamentar între Chișinău și Comrat. Se găsea înțelegere. Dar pentru un dialog cu adevărat eficient, asemenea întâlniri trebuie să fie regulate, fără pauze îndelungate.

Mă ocup mult de aducerea de ajutoare umanitare în țară din Turcia – și în această sferă nu au existat obstacole. Consider că, comunicarea joacă un rol-cheie. În Parlament, multe lucruri sunt determinate de relațiile interpartinice, însă calitatea interacțiunii depinde foarte mult de cât de bine este stabilit contactul cu anumiți deputați și personalități.

În ceea ce privește proiectele umanitare și de caritate, este greu să evidențiez doar unul sau două. Este vorba atât de deschiderea unui muzeu de istorie locală în sat, cât și de crearea unor zone de odihnă pentru oameni de toate vârstele, dar și de sprijinirea dezvoltării limbii materne prin editarea de cărți, ziare și reviste. Toate aceste proiecte sunt importante și semnificative.

T.: Aveți regrete legate de activitatea dumneavoastră de deputat?

I.K.: Desigur, am regrete – la fel ca la orice om. Odată cu vârsta începi să înțelegi că uneori îți irosești timpul prea ușor sau că în anumite situații ai fi putut proceda altfel. Regretele au mereu cauze. Unele lucruri nu puteau fi realizate fără sprijinul majorității. Mult timp s-a simțit o stare de incertitudine permanentă – părea că Parlamentul va fi dizolvat din nou. Era tensiune, confruntări, lipsă de stabilitate.

Regret că nu s-au putut menține măcar acele relații dintre autonomie și centru care, cu câțiva ani în urmă, erau destul de funcționale. La un moment dat a avut loc o pierdere serioasă – și Moldova și Găgăuzia au ajuns parcă de părți diferite, ca și cum ar fi devenit dușmani.

Regret și instaurarea influenței Partidului „Șor” în Găgăuzia. Sub acest „impact viral” – prin bani, propuneri rapide și presiuni – am permis dezordini. Acest lucru a afectat mult oamenii: mulți au manifestat o slăbiciune forțată și nu au rezistat în fața promisiunilor avantajoase.

T.: Cu ce vă ocupați acum, după încheierea mandatului de deputat?

I.K.: Mandatul meu de deputat s-a încheiat, iar în noul Parlament nu am candidat, dar ritmul de lucru, straniu dar, încă se menține. În această vară am trimis solicitări către câteva instituții de stat din Turcia, apoi au avut loc întâlniri bune, iar acum continui să lucrez pe baza înțelegerilor obținute. Sper ca foarte curând acestea să aducă rezultate concrete. Este vorba despre o mașină de pompieri, de care satul meu are mare nevoie, despre un teren cu acoperire artificială pentru stadionul mare, despre obținerea unui nou lot de inventar pentru parcuri de la frații noștri și alte inițiative importante.

T.: Dumneavoastră și familia dvs. sunteți cunoscuți și ca mecenați, oameni implicați civic. Cu ce proiecte implementate anterior vă mândriți în mod special?

I.K.: Așa s-a întâmplat că, lucrând în organele legislative ale autonomiei și republicii de-a lungul acestor ani, am încercat împreună cu familia mea să susținem în paralel regiunea prin inițiative umanitare. Activitatea de deputat nu decurge întotdeauna lin, mai ales în Găgăuzia, unde perioadele de alegere a conducerii sunt adesea însoțite de dificultăți și instabilitate.

Pentru a nu dezamăgi alegătorii și a nu-i lăsa să creadă că pentru mine contează doar statutul sau biroul, am întreprins în repetate rânduri pași practici – și, slavă Domnului, aceștia au adus rezultate reale. Am reușit să construim relații de înfrățire, prietenie și diplomație cu Turcia, dar și să dezvoltăm legături culturale cu Ucraina, Bulgaria și România. Am sprijinit activ și fostul Comitet Executiv în realizarea unor proiecte de amploare – precum construcția Casei de Creație, a stadionului din Comrat, a azilului de bătrâni din Ceadîr-Lunga și multe alte inițiative importante.

Aceasta a devenit parte din mine și din stilul de viață al familiei mele. Pentru noi este important să îmbunătățim infrastructura, să creăm o atmosferă de prietenie și confort. Și această muncă continuă – nu îi văd sfârșitul.

Chiar săptămâna trecută a fost realizat încă un proiect social mult așteptat: au răspuns medici din Turcia, care și-au făcut timp să vină, să examineze și să consulte locuitorii noștri aflați în evidență, dar și pe toți doritorii din domeniile lor de specializare. Astfel de vizite ale medicilor vor continua. Alte înțelegeri, obținute anterior, au de asemenea caracter pe termen lung și le vom coordona în continuare.

T.: Veți continua să vă ocupați de activități publice? Dacă da, și nu e un secret, ce proiecte intenționați să implementați?

I.K.: În prezent finalizez acele proiecte care au fost deja începute și care trebuie duse la bun sfârșit. Paralel, analizez posibilitățile mele pentru pașii următori. Viața continuă, iar fiecare om își stabilește sarcini și obiective – sau pur și simplu face ceea ce îi reușește cel mai bine.

Avem organizații neguvernamentale atât în Turcia – Asociația prieteniei turco-moldave (Türkiye–Moldova Dostluk Derneği), cât și în Moldova – „Ajutor Oamenilor”. Prin intermediul lor am realizat deja proiecte și, la nevoie, putem continua activitatea, inclusiv în cooperare cu Republica Turcia.

T.: Continuați să locuiți în satul natal – Cazaclia, deși v-ați putea permite să trăiți oriunde în lume. De ce?

I.K.: După căsătorie am avut într-adevăr posibilitatea să locuiesc în Turcia sau în orice altă țară. Dar străinătatea nu mi-a fost pe plac – nu pentru că acolo ar fi fost condiții rele, ci pentru că pământul natal atrăgea mai puternic și nu m-a lăsat să plec. A mă salva pe mine și a mă instala într-un mediu confortabil – pentru mine nu era un scop și nu părea o realizare.

Întotdeauna mi-am dorit să obțin ceva mai bun pentru părinți, pentru consăteni, pentru toți oamenii din țara noastră. Văzând exemplele din străinătate, am căutat să învăț și să aplic lucruri utile acasă, pe pământul meu. Acest principiu m-a însoțit mereu: să fac bine și să creez condiții mai bune pentru toți.

T.: Sunteți foarte activă în promovarea limbii găgăuze. Ce vă determină să faceți acest lucru? 

I.K.: Tema limbii materne este foarte importantă pentru mine – studiul, păstrarea, folosirea și dragostea față de limba găgăuză m-au ajutat de-a lungul întregii vieți. Eu nu doar susțin, ci prin propriul exemplu promovez limba găgăuză, cultura noastră unică și tot ce ține de dezvoltarea ei.

Pentru mine limba nu este o formalitate și nici un atribut al tradițiilor. Este fundamentul viu al conștiinței noastre, legătura dintre generații și principalul simbol al faptului că suntem un popor cu propria istorie, spirit și demnitate. De aceea am încercat mereu să popularizez limba și cultura găgăuză la toate nivelurile accesibile:

• în familie, grădinițe și școli,
• prin instituții culturale și evenimente de masă,
• și până la reprezentarea autonomiei noastre pe platforme republicane și internaționale.

Sunt profund convinsă că dragostea față de limba maternă nu poate fi impusă – ea vine prin exemple, printr-o atmosferă de respect, prin conștientizarea frumuseții și importanței ei. Pentru mine este esențial ca fiecare copil din Găgăuzia să crească cu sentimentul de mândrie pentru cine este și de unde vine.

Munca de păstrare și dezvoltare a limbii este un proces continuu, care necesită atenție, inițiativă și implicarea societății. Eu intenționez să o susțin în continuare, pentru că limba găgăuză este viitorul nostru, pe care suntem obligați să-l transmitem cu demnitate.

T.: În general, ce planuri aveți pentru viitor?

I.K.: Vorbind despre viitor, îmi doresc ca acesta să fie bogat, dar pașnic; plin de bunătate și pozitivism. Eu cred în Dumnezeu și am încredere în oameni, mai ales în cei care sunt interesați, respectă munca altora și iubesc să muncească.

Și îmi doresc ca în fiecare familie și în fiecare țară să existe înțelegere și prosperitate.