Andrei Ilașciuc

Recentul interviu pentru ,,Evropeiskaya Pravda” din Ucraina al neinvestitei încă în funcţia de Preşedinte Maia Sandu despre problema transnistreană, a stârnit reacţii atât în Moldova, cât şi peste hotarele ei. Astfel, în interviu, dumneaei a declarat că trupele de pacificatori trebuie să fie retrase, Moldova niciodată nu va recunoaşte datoria pentru gazele naturale ale regiunii din stânga Nistrului, nici un fel de federalizare şi că statutul Transnistriei încă urmează a fi definit.

În Moldova unii au susţinut-o prin sfaturi, alţii au criticat-o aproape că învinuind-o de o eventuală ,,dezgheţare” a conflictului până la o nouă faza armată. De asemenea, nu s-au lăsat mult aşteptate şi reacţiile din Rusia din partea mai multor parlamentari, experţi şi comentatori politici. Aceştia din urmă au criticat poziţia Maiei Sandu privind retragerea pacificatorilor ruşi din regiune şi chiar au avertizat-o cu posibilele consecinţe grave în cazul în care pacificatorii vor pleca fără de o soluţie politică a problemei transnistrene.

În legătură cu declaraţiile Maiei Sandu trebuie de menţionat următoarele:

1.   Dumneaei nu a declarat nimic nou pentru politicienii care au guvernat Moldova după 2009 încoace (excepţie Dodon şi Guvernul Chicu). Totodată, fiind un politician ce reprezintă segmentul de centru-dreapta ea altceva nici nu putea să declare.
2. Maia Sandu Preşedinte a Republicii Moldova nu prea poate face multe din cele declarate. Fără de o majoritate loială în Parlament şi un Guvern care să susţină aceste demersuri ea este un fel de Dodon în primii săi trei ani de preşedinţie – declaraţii multe şi tari, însă, acţiuni doar cu impact zero!
3. Declaraţiile făcute pentru presa ucraineană denotă faptul că Maia Sandu Preşedinte nu are o viziune asupra modalităţii de soluţionarea a conflictului transnistrean. Ori, Dumneaei încă nu a înţeles că problema soluţionării conflictului transnistrean este o problemă de definire a statutului raioanelor din Est în componenţa Moldovei reîntregite! Să te pronunţi împotriva federalizării şi să declari că statutul regiunii urmează încă să fie găsit (cu alte cuvinte să nu prezinţi o alternativă acceptabilă pentru toate părţile implicate în negocieri), înseamnă cel puţin că nu ai să fii luat în serios de Rusia. Retragerea pacificatorilor şi datoria pentru gaze naturale sunt deja momente tehnice care se vor clarifica după ce va fi definit statutul.
4. În contextul soluţionării paşnice a conflictului care să convină întregii Moldove (regiunii de Est a Ţării inclusiv) pentru care a pledat în interviu, dar şi reieşind din programul electoral al candidatului la funcţia de Preşedinte şi a formaţiunii pe care o reprezintă, Maia Sandu are de rezolvat două probleme. Prima, este simplă – să ne spună dacă cei de pe malul stâng al Nistrului sunt sau nu cetăţenii noştri? Iar a doua e un pic mai complicată, dar totuşi posibilă de realizat – să aibă grija ca declaraţiile ei şi a formaţiunii sale să coincidă cu acţiunile acestora. Nu poate Maia Sandu să fie Preşedintele tuturor cetăţenilor Moldovei, iar colegii săi din fracţiunea parlamentară să discrimineze cetăţenii moldoveni din regiunea de Est prin a le încalcă două drepturi fundamentale ale omului înscrise în Constituţia Ţării (dreptul la libera circulaţie şi dreptul de a vota) aşa precum a făcut-o la Varniţa în ziua alegerilor deputatul Grosu. Apropo, dna Sandu nici până acum nu a venit cu o reacţie la isprava lui Grosu.

Indiferent de declaraţiile făcute de dna Sandu şi a criticilor aduse ei din Moldova şi de peste hotare, cert este un lucru – în dosarul transnistrean cel puţin într-o perspectivă de un an sau doi, nu se întrevăd soluţii revoluţionare. Moldova încă nu a ieşit din campanie electorală. Politicul moldovenesc are treburi mai importante – competiţia pentru Parlament. Competiţie, în care regiunea din Est iarăşi va fi folosită ca încă o carte de joc între partide.