Dumitru Mînzărari, expert în domeniul securității, fost secretar de stat în domeniul politicii de apărare și cooperare internațională în cadrul Ministerului Apărării al Republicii Moldova. 

Întrevederea recentă în format 5+2 de la Bratislava nu a produs careva document de consens, să fie semnat de toți participanții la process. Datorită informației reduse despre această întâlnire – rezultat al procesului total netransparent cu care discuțiile au loc – ar fi necesar de considerat câteva scenarii, care să explice rezultatul întrevederii.

Unul din probabilele scenarii este că o înțelegere a fost atinsă, dar datorită contextului politic nefavorabil, s-a decis să nu fie făcută publică și să se amâne semnarea. În Moldova, înainte de întrevedere a pornit un val de critică contra lui Vasile Șova, care apparent trimise-se un proiect de document către președenția în exercițiu a OSCE fără să îl coordoneze cu Guvernul, ci doar cu Președenția. S-a vorbit despre trădarea intereselor Republicii Moldova. În acelaș timp, scandalul similar cu așa-numită formulă Steinmeier în Ucraina, care a generat proteste de mii de oameni, la fel a creat context nefavorabil. Astfel, declarațiile zgarcite ale șefului misiunii OSCE în Moldov, dl Neukirch, precum că un document va fi totuși semnat pentru că „discuțiile încă continuie” ar fi o confirmare potențială a acestui scenariu. Trebuie să menționăm că nu este normal că „discuțiile să mai continuie” pentru că se subminează și discreditează valoarea și semnificația simbolico-diplomatică a acestor întrevederi – care e sensul să se întîlnească formatul 5+2, dacă protocoale ale lui pot fi puse pe conveier și fără întrevederi?

Un alt scenario este sugerat de cuvintele lui Ignatiev, care a spus că cică „Tiraspolul a fost de accord cu documentul OSCE, dar Chișinăul s-a opus”. Această frază trezește multe întrebări serioase – din care motiv OSCE a propus un document, încălcând statutul sau de mediator? Rolul mediatorului e să creeze condiții pentru părți să se întîlnească, nu și să ghideze agenda și conținutul întîlnirilor, care e prerogativa părților la negocieri. O altă întrebare serioasă este din care motiv OSCE, dacă Ignatiev are dreptate, nu a coordonat proiectul documentului propus din timp cu Chișinăul, dar a făcut-o doar cu Rusia (și proxy-ul sau la Tiraspol)? Doar dacă documentul era coordonat din timp cu Chișinăul, atunci acesta nu ar fi avut obiecții, și dacă Tiraspolul nu are obiecții, înseamnă că documentul propus de OSCE le reflectă bine interesele. Iar noi auzim după fiecare întrevedere 5+2 declarații ale Tiraspolului, precum că formatul 5+2 consolidează calea spre independența regiunii de Chișinău.

Ambele scenarii scot la lumina zilei niște problema majore. În primul caz, am putea avea riscul că un document care nu reflectă interesele RM, și nu reflectă poziția oficială a Guvernului Sandu, ar putea fi semnat. Asteptand până se calmează spiritele, și se uită de întrevedere. În al doilea scenariu avem problema majoră, că reprezentanții Chișinăului au mers la întrevedere slab pregătiți. Iar OSCE, în acest scenariu, și-a încălcat mandatul și statutul de mediator, consultand doar Rusia, nu și Chișînăul pe conținutul documentului; dar și în genere pregătind undocument pentru întrevedere.

În orice caz, nu este normal că întrevederea să se petreacă în așa atmosfera netransparentă, în timp ce discuta probleme de important și interes public major. Ar urmă să se aplice schimbări esențiale la formulă și algoritmul intrevederilor 5+2, pentru a ține publicul informat, a reduce vulnerabilitatea participanților RM la presiune, și a exclude avansarea unor interese înguste de grup în procesul de negocieri.