Victor Chirilă

Sigur, poate, dacă este un popor-națiune, ai cărei membri împărtășesc un trecut, cultură și istorie comună; sunt conștienți că reprezintă o comunitate unică, ca alcătuiesc un tot întreg; au un set de valori statornice; doresc să trăiască împreună; și au voința de a construi un viitor comun.

Un popor care nu se înscrie în acești parametri nu este altceva decât o populație care locuiește pe un teritoriu anume. De obicei, acestor populații le e specifică mentalitatea mulțimilor.

Pentru mulțimi nu contează nici trecutul, nici viitorul, ele trăiesc cu prezentul instantaneu. Ele au identitate cameleonică, moralitatea lor e mereu nestatornică, sunt impulsive, iar opiniile și credințele lor sunt efemere.

Sunt lipsite de gândire critică, prin urmare sunt excesiv de credule, nu au o voință statornică și sunt incapabile de coerența specifică unei națiuni. Ele se închină fetiș tradițiilor perimate, sunt intolerante și au frică inconștientă față de tot ce e nou.

Mulțimile sunt slugarnice, ele nu cumulează inteligența, ci mediocritatea. Urăsc inteligenta, sunt surde la argumente și respectă forța/puterea brută și se supun umil celuia/celora care le domina și le satisface instinctele primare.

Un astfel de „popor”, mereu inconștient de sine, condus de instincte este și va fi pe vecie o prada ușoară intereselor meschine, intereselor de grup și clanurilor oligarhice.

Un astfel de „popor” nu are nevoie de stat, pentru el statul e o povară….