Nicolae Federiuc

Puterea de stat a fost uzurpată definitiv în 2009. De atunci, nu mai avem, practic, o putere legitimă. Dacă, până la „revoluția Baghirov-Morari”, instituțiile fundamentale funcționau, într-o anumită măsură, în marja principiilor statutare, din acel moment, acestea au început să degradeze treptat, până au ieșit cu totul din axă.

Astăzi, și Curtea Constituțională, și Președinția, și Parlamentul, și Guvernul, și toate celelalte instituții-pilon, pe care se sprijină așa-numita democrație moldoveneasca, sunt butaforice și au rolul doar să imite funcționalitatea acestui stat. Republica Moldova nu este altceva decât o machetă, iar orice mișcare din interior depinde de intervențiile din afară, pentru că în interior nu mai există nimic funcțional. Este un corp neînsuflețit, lipsit se simțuri de bază.

Cât o mai poate duce așa? Păi cât timp vor exista doritori să se joace cu ea, care să mute piesele dintr-un loc în altul și să imite vorba figurinelor cu chip de personaje-cheie, ca la teatrul de păpuși. După aceea, va merge la reciclare, cel mai probabil.

Apropo, vreau să le transmit celor care vorbesc astăzi despre nu știu ce uzurpare a puterii de stat (înțeleg ca aceasta va fi tema centrală în campania electorală, și pe o parte, și pe alta a eșichierului politic) că este impropriu să uzurpezi o putere deja uzurpată de multă vreme. Respectiv, vom avea o noua imitație penibilă…