Premierul Vasile Tofan, în cadrul prezentării publice pe marginea politicii fiscale pentru anul viitor, s-a referit şi la situaţia de pe piaţa imobiliară. El a spus că Guvernul îşi doreşte moderarea creşterii preţurilor sau chiar diminuarea acestora. Iar printre cauzele ce determină creşterea preţurilor la imobile a numit materialele de construcţii scumpe, terenurile destul de scumpe şi forţa de muncă care de asemenea s-a scumpit.

Premierul are dreptate atunci când vorbeşte despre necesitatea de a spori accesul oamenilor la locuinţe. Căci, chiar dacă fondul locativ oficial înregistrat (locuinţe ocupate şi neocupate) a constituit, la 1 ianuarie 2026, 1365,3 mii locuinţe (cu o creştere de 2,1% faţă de situaţia înregistrată la 1 ianuarie 2025), iar suprafaţa totală a fondului locativ – 93379,3 mii m² (cu 1,7% mai mult faţă de suprafaţa totală a fondului locativ înregistrată la 1 ianuarie 2025), problema rămâne una acută.

La prima vedere, numărul de locuinţe şi suprafaţa totală a fondului locativ ar trebui să fie suficientă pentru cele circa 2,4 milioane persoane cu viză de reşedinţă obişnuită din Moldova. Dar, problema ţine de amplasarea geografică a respectivelor locuinţe. Astfel, Chişinăului, unde de facto locuieşte o treime din populaţia totală a ţării, îi revine doar 26,4% din numărul total de locuinţe înregistrate. De asemenea, ar fi de notat că, în timp ce Republica Moldova trece printr-un proces vizibil de urbanizare, cel mai mare număr de locuinţe revine mediului rural – 748 mii (54,8%).

Astfel, în mediul urban avem insuficienţă de spaţiu locativ (mai ales în Chişinău), iar problema e acutizată şi de preţurile înalte, care reprezintă una din cauzele ce determină scăderea continuă a numărului de tranzacţii imobiliare. Acest lucru se vede inclusiv în baza datelor pentru primul semestru al anului curent, când numărul de tranzacţii de vânzare-cumpărare a imobilelor a scăzut semnificativ, comparativ cu aceeaşi perioadă a anului trecut. Dacă în semestrul unu din 2025 s-au vândut 7 483 apartamente, atunci în aceeaşi perioadă a anului 2026 – 5 493 apartamente. Vorbim de o scădere de 26,6%. Unii experţi vorbesc despre semnale că piaţa imobiliară îşi revine şi invocă creşterea tranzacţiilor de vânzare-cumpărare din trimestrul doi faţă de trimestrul unu al anului curent de 17,2%, dar problema oricum rămâne.

Într-o scrisoare deschisă cu care am venit la începutul anului curent către Premierul de atunci, Alexandru Munteanu, eu am expus propuneri concrete cum poate fi redresată situaţia de pe piaţa imobiliară şi sporit accesul oamenilor la locuinţe. Dat fiind faptul că noul Premier este preocupat de respectiva problemă, am decis să fac o succintă trecere în revistă a soluţiilor ce se impun şi care ţin atât de autorităţile centrale, cât şi de cele locale. Şi aici autorităţile locale şi cele centrale ar putea iniţia un dialog, în cadrul căruia să stabilească cine şi ce măsuri concrete va face. În continuare mă voi referi la aceste măsuri.

Prima măsură, care ţine de competenţa primăriilor, ar fi scoaterea la licitaţie a parcelelor mici (0,5 ha). Pentru aceasta, primăriile ar urma să formeze o rezervă de terenuri urbane, să le împartă în loturi de 0,5 ha şi să organizeze licitaţii deschise la care să fie admise numai persoanele juridice şi întreprinderile individuale cu experienţă dovedită în construcţii ≤ 10 000 m².

O altă măsură ce se impune ar fi elaborarea şi adoptarea unor noi planuri de dezvoltare urbană cu vânzarea de parcele la limita oraşelor sau în municipii. În rezultat, am obţine reclasificarea terenurilor agricole din suburbii în zone rezidenţiale; alocarea de cartiere mari, care ar urma să fie împărţite în secţiuni pentru diferiţi dezvoltatori, dar cu un plan de infrastructură unificat.

Încă o măsură ce se impune ar fi crearea de noi cartiere cu infrastructură la cheie. Primăriile ar putea construi ele însăşi, sau împreună cu investitorii, drumuri, comunicaţii, facilităţi sociale (şcoli, grădiniţe, centre de sănătate) înainte de construirea de locuinţe. În rezultat, ar creşte atractivitatea suburbiilor; familiile tinere ar primi locuinţe la preţuri accesibile, cu facilităţi.

De asemenea, se impune simplificarea şi accelerarea eliberării autorizaţiilor de construcţie, dar şi simplificarea pachetului de documente pentru proiecte mici (construcţii şi reconstrucţii), adică să fie o listă redusă de cerinţe pentru construcţii de până la 3-5 etaje.

La nivel guvernamental se impune modernizarea programului „Prima Casa”. În acest sens, se impune: limitarea participării numai pentru achiziţionarea de locuinţe cu suprafaţa de până la 100 m² şi cu un preţ care să nu depăşească limita stabilită; acordarea de prioritate familiilor cu copii şi tinerilor profesionişti; corelarea problemei cu regiunile cu construcţii noi active; cartiere noi, locuinţe în municipii.

O altă măsură ar fi introducerea taxei pe revânzarea rapidă (după exemplul Ucrainei). Aceasta ar putea fi stabilită la nivelul de 6-10% din valoarea proprietăţii deţinute mai puţin de trei ani. În rezultat, s-ar reduce tranzacţiile speculative, iar piaţa ar deveni mai stabilă. Acest impozit ar urma să fie unul temporar – spre exemplu, pentru un termen de trei ani.

Încă o măsură binevenită ar fi lansarea unor proiecte comune între stat şi constructori (dezvoltatori) prin parteneriate public-private. Astfel, s-ar impulsiona construcţia de locuinţe cu participarea statului pentru a accelera extinderea ofertei şi a asigura apartamente accesibile din punct de vedere social fără supraîncălzirea pieţei.

Acestea, dar şi alte soluţii de acelaşi fel, ar putea realmente detensiona situaţia de pe piaţa imobiliară şi oferi un acces mai larg oamenilor la locuinţe proprii.

Mircea Baciu, antreprenor din Republica Moldova