Recent, atât Preşedintele Parlamentului, Igor Grosu, cât şi Preşedintele Comisiei parlamentare pentru economie, buget şi finanţe, Radu Marian au anunţat despre unele măsuri ce urmează să fie întreprinse pentru a îmbunătăţi situaţia de pe piaţa imobiliară şi a spori accesul oamenilor la locuinţe. Aceste măsuri ţin preponderent de identificarea terenurilor proprietate de stat de lângă Chişinău, care ar putea fi ulterior utilizate pentru construcţii. Ele fie ar putea fi vândute companiilor de construcţii, fie – acordate prin parteneriate public-private, astfel încât ulterior locuinţele să poată fi vândute oamenilor la un preţ mai mic. Alte măsuri de acest gen, pe care le au în plan autorităţile, ţin de noi reguli privind banii utilizaţi în tranzacţiile imobiliare, mai bine zis de declararea acestora pe propria răspundere.           

La posibilitatea identificării terenurilor proprietate publică ce ar putea fi folosite pentru construcţii, inclusiv acordate companiilor de construcţii în cadrul parteneriatelor public-private, m-am referit şi eu recent într-o scrisoare deschisă adresată Primului ministru, Alexandru Munteanu. Într-adevăr, intenţia autorităţilor de a identifica astfel de terenuri lângă Chişinău e o soluţie bună. Dar şi lângă alte oraşe sau municipii din ţară ar putea fi identificate terenuri care să fie vândute companiilor de construcţii sau acordate în cadrul parteneriatelor public –private. Pentru aceasta ar urma să fie elaborate şi adoptate noi planuri de dezvoltare urbană. În rezultat, am obţine reclasificarea terenurilor agricole din suburbii în zone rezidenţiale; alocarea de cartiere mari, care ar urma să fie împărţite în secţiuni pentru diferiţi dezvoltatori, dar cu un plan de infrastructură unificat. Astfel, s-ar reduce deficitul de terenuri în centrul oraşelor; s-ar limita preţurile terenurilor în centru; s-ar redistribui cererea.

Pentru a impulsiona dezvoltarea pieţei construcţiilor şi a pieţei imobiliare, de asemenea, se impune simplificarea şi accelerarea eliberării autorizaţiilor de construcţie. În rezultat, s-ar reduce barierele birocratice şi timpul necesar pentru ca dezvoltatorul să înceapă lucrările, menţinând în acelaşi timp controlul calităţii şi conformitatea cu reglementările de urbanism.

Iar pentru a reduce tranzacţiile speculative şi a face piaţa mai stabilă, se poate de introdus o taxă pe revânzarea rapidă. Aceasta ar putea fi stabilită la nivelul de 2-3% din valoarea proprietăţii deţinute mai puţin de trei ani. Acest impozit ar urma să fie unul temporar – spre exemplu, pentru un termen de trei ani.

Sunt şi alte soluţii pentru deblocarea situaţiei de pe piaţa imobiliară, accelerarea dezvoltării pieţei construcţiilor şi sporirea accesului oamenilor la locuinţe confortabile şi sigure şi eu m-am referit la ele în scrisoarea deschisă menţionată. Venind cu aceste propuneri, de asemenea, am luat în calcul faptul că accelerarea sectorului construcţiilor reprezintă cea mai rapidă modalitate ce poate asigura creşterea PIB-ului Moldovei. În condiţiile actuale, construcţiile reprezintă unul dintre cei mai puternici multiplicatori economici interni, deoarece ţara nu are exporturi semnificative cu valoare adăugată mare, baza industrială este slabă, iar economia depinde în mare măsură de cererea internă şi de remitenţele din străinătate. De altfel, o parte semnificativă din aceste remitențe merge în domeniul imobiliar pentru că mulţi continuă să prefere să investească în imobiliare. În ciuda situaţiei de pe piaţa imobiliară din 2025, se resimte în continuare o lipsă semnificativă de locuinţe şi de infrastructură moderne. Piaţa internă rămâne limitată, iar pentru a soluţiona această problemă e nevoie de un „motor” local. Pe lângă aspectul economic, nu trebuie să neglijăm nici posibilul impact social – Moldova are o rată de migrație foarte mare, iar un impuls dat pieţei construcţiilor şi pieţei imobiliare ar putea avea, de asemenea, un impact benefic asupra acestui fenomen.

Având în vedere cele expuse mai sus, e logic să concluzionăm că şi construcţiile sunt importante, dar la fel de important este şi costul unui metru pătrat de locuinţă. Şi în această situaţie, statul trebuie să găsească un echilibru.

Mircea Baciu, antreprenor din Republica Moldova