Jaful din facturi 
sau cum au fost scoși peste jumătate de miliard de dolari din buzunarul cetățenilor celui mai sărac stat din Europa

544 de milioane de dolari.

Aceasta este cifra dezastrului. Atât au plătit cetățenii Republicii Moldova în plus pentru gazele naturale în doar trei ani, comparativ cu prețurile medii europene. O sumă uriașă, care nu se regăsește în drumuri, spitale, pensii sau salarii, ci s-a scurs în scheme opace de achiziție, despre care am vorbit public încă din 23 ianuarie 2026.

Un fapt fără precedent a marcat această perioadă. În 2025, datele privind prețul de achiziție a gazelor naturale au fost ascunse timp de un an întreg, în mod sistematic.
Din acest motiv, în analiza din ianuarie 2026 am lucrat cu estimări și am arătat că Moldova ar fi plătit, doar în 2025, aproximativ 80 de milioane USD peste media UE. Astăzi, pe baza datelor publicate tardiv, știm oficial adevărul: în 2025 am plătit cu 104 milioane USD mai mult.

Gravitatea situației este amplificată de contextul internațional. În 2025, pe piețele europene și internaționale, prețurile la gazele naturale au început să scadă. În Republica Moldova însă, prețul de achiziție a crescut. Diferența față de media europeană a ajuns la aproximativ 26%, o anomalie majoră care trebuia să declanșeze intervenția reglementatorului.

Exact în acel moment, ANRE a decis să nu mai publice datele privind prețul de achiziție, eliminând transparența și controlul public. În lipsa acestor date, transferarea poverii către populație a devenit mult mai ușoară.

În orice sistem energetic funcțional, prețul de achiziție este elementul central al tarifului. Nu distribuția, nu TVA-ul și nu cheltuielile administrative.
Cifrele sunt clare: 104 milioane USD înseamnă aproximativ 2 lei/m³. Atât a plătit în plus fiecare consumator în 2025. Tariful trebuia redus de la 1 ianuarie 2025, iar în 2026 trebuia să mai scadă, până la circa 12,3 lei/m³ cu TVA. În schimb, cetățenii au plătit 14,42 lei/m³.

Trebuie spus fără echivoc: aceasta nu este economie de piață. Nu este piață liberă când plătești sistematic cu 26% mai mult decât media UE într-o perioadă de scădere a prețurilor. Este incompetență gravă și corupție la nivel de achiziții.

Mai mult, banii Uniunii Europene, destinați sprijinirii cetățenilor Republicii Moldova, nu au ajuns la oameni. Prin scheme obscure de achiziție, acești bani au fost deviați, în timp ce populația a rămas cu facturi mai mari, iar economia cu o competitivitate tot mai redusă.

Întrebarea-cheie rămâne: unde a fost ANRE?! O instituție care costă peste 150 de milioane de lei anual nu poate invoca pasivitatea. Rolul ei este să intervină atunci când apar deviații evidente de preț.
În 2025, aceste deviații au fost masive și persistente. Cum nu au fost observate? Sau au fost observate și acoperite?

La fel de gravă este lipsa unui audit real al achizițiilor de gaze naturale. A verificat cineva originea gazului, structura contractelor, intermediarii, rutele de transport, costurile reale, comisioanele și marjele? Sau totul s-a redus la validarea unor sume finale, fără a pune întrebarea esențială: de ce plătim sistematic mai mult decât Europa?

Dacă aceste verificări nu au fost făcute, vorbim despre incompetență instituțională.
Dacă au fost făcute și nu au fost făcute publice, vorbim despre complicitate.

Bilanțul este simplu și dur: 544 de milioane USD în trei ani. Sunt banii munciți de cetățeni, scoși din buzunarele familiilor, ale agenților economici și ale pensionarilor, bani care au plecat în zone gri și au pus economia pe butuci.

Aceasta nu este o greșeală izolată. Este un sistem.
Iar până când prețul de achiziție nu va deveni preocuparea centrală a reglementatorului, fiecare factură la gaz va continua să includă, pe lângă consum, prețul tăcerii instituționale.

Vlad Filat, ex-prim-ministru al Republicii Moldova, lider al Partidului Liberal Democrat din Moldova