www.coment.md

În condiţiile în care Republica Moldova a ajuns să aibă cea mai proastă politică externă din toţi anii de independenţă, e logic să ne întrebăm: Ce viziuni la capitolul politică externă au principalele formaţiuni ale ţării? Iar răspunsul la această întrebare ne-ar permite să facem şi unele concluzii privind perspectivele RM în plan extern. 

1. Partidul Democrat. Aflându-se la guvernare în ultimii ani, democraţii „au reuşit performanţa” de a avea concomitent relaţii proaste şi cu Rusia, şi cu Uniunea Europeană şi, cu anumite rezerve, se poate de spus că şi cu Statele Unite ale Americii. Relaţia cu Rusia s-au înrăutăţit constant în ultimii ani ca urmare a mai multor acţiuni întreprinse de guvernarea de la Chişinău – începând cu expulzarea unor diplomaţi ruşi şi cu declararea vicepremierului rus, Dmitri Rogozin persona non-grata în Moldova şi terminând cu aşa-zisele acţiuni îndreptate împotriva propagandei prin mijloacele audiovizualului. Relaţiile cu UE s-au înrăutăţit după introducerea sistemului electoral mixt, dar şi după invalidarea rezultatelor alegerilor anticipate ale Primarului capitalei. Iar relaţia cu SUA a devenit tensionată atât după invalidarea alegerilor din Chişinău, cât şi după promovarea unei noi amnistii a capitalurilor, dar şi a aşa-numitei reforme fiscale.

Astfel, la moment, se poate de spus că PDM are relaţii cât de cât normale doar cu ţările vecine – Ucraina şi România. Însă, nu este exclus că şi acestea se pot deteriora într-un viitor previzibil. E suficient să se schimbe puterea în ţările vecine (lucru cât se poate de posibil) şi acest lucru s-ar putea întâmpla.

2. Opoziţia pro-europeană. Reprezentată în special de Partidul Acţiune şi Solidaritate şi de Platforma Demnitate şi Adevăr, opoziţia pro-europeană nu-şi ascunde predilecţia faţă de Bruxelles şi Strasbourg şi, la rândul său, beneficiază de susţinerea mai multor decidenţi europeni. Într-o măsură mai mică, aceste partide afişează o atitudine care poate fi considerată, în linii mari, binevoitoare, în raport cu SUA. Totodată, opoziţia pro-europeană se pare că fie nu are nici un fel de viziune în raport cu un partener strategic atât de important pentru Moldova, cum este Rusia, fie o are, dar o camuflează, deoarece aceasta e ostilă şi afişarea ei ar determina o parte din potenţialul electorat al acestor partide să caute alternative.

3. Tabăra unionistă. Cele mai reprezentative partide din tabăra unionistă nu ascund că nu au viziuni în ceea ce ţine de politica externă. Poziţia lor este că Republica Moldova trebuie să-şi înceteze existenţa ca şi stat, să se unească cu România, iar politica externă a ţării vecine să devină valabilă şi pentru spaţiul dintre Prut şi Nistru.

4. Socialiştii şi Preşedintele Igor Dodon. Dacă până mai ieri socialiştii erau consideraţi de orientare strict pro-Est, iar unii analişti formulau temeri că eventuala lor venire la guvernare ar fi un dezastru pentru relaţiile cu UE, în ultimul timp situaţia s-a schimbat cu mult. Socialiştii promovează o deschidere largă atât în raport cu Rusia şi alte state din Est, cât şi cu Uniunea Europeană. Un rol important în acest sens îi revine Preşedintelui Igor Dodon, liderul tuturor socialiştilor moldoveni, iar despre prestaţia sa la capitolul politică externă site-ul nostru a scris deja. Astăzi, socialiştii şi şeful statului se poziţionează destul de reuşit din punct de vedere al politicii externe, mergând pe principiul că Moldova trebuie să reiasă din interesele pe care le are, iar acestea îi dictează să fie pragmatică şi în relaţiile cu Estul, dar şi în relaţiile cu Vestul. Socialiştii spun deschis că nu intenţionează să ceară anularea Acordului de Asociere cu UE şi că în continuare relaţia ci europenii trebuie să fie una bazată pe interes reciproc. În relaţia cu SUA şi România socialiştii pun accent pe corectitudine şi respect reciproc. Totodată, socialiştii şi şeful statului vorbesc permanent despre necesitatea refacerii bunelor relaţii cu Rusia, un partener extern important pentru RM. Toate acestea ne duc la gândul că Preşedintele Igor Dodon şi socialiştii sunt adepţii unei politici externe echilibrate, unica în stare să aducă beneficii Republicii Moldova şi cetăţenilor ei.

Cam aceasta e situaţia legată de viziunile principalelor forţe politice la capitolul politică externă. Cât despre perspective, concluziile sunt la suprafaţă.