Dumitru Spătaru, www.tribuna.md

Există în Moldova o serie de instituţii media şi jurnalişti care şi-au făcut o obişnuinţă din a ataca periodic alte instituţii media şi alţi jurnalişti. Şi o fac fie pentru că asta le cer patronii lor politici, pe care instituţiile media şi jurnaliştii atacaţi i-au „deranjat” cu ceva, fie din proprie iniţiativă, dorind să-şi demonstreze lor însuşi, dar şi altora că toată presa e la fel ca ei şi că nu trebuie să aibă remuşcări de conştiinţă pentru mercenariatul pe care-l fac, acoperindu-se cu frumosul cuvânt „presă”. Acestor instituţii şi jurnalişti li se mai spune „canibali media”. De ce li se spune aşa, cred că nu e cazul să explic.

Dacă ar fi să le dau eu o noţiune, i-aş numi mai degrabă „vampiri”. Pentru că, chiar dacă au unele asemănări cu canibalii, aceşti indivizi şi aceste instituţii şi mai multe asemănări au cu vampirii. Dacă vampirii se ascund de lumina zilei, ei se ascund de lumina adevărului; dacă vampirii îşi fac trebuşoarele murdare noaptea, ei trăiesc în întuneric permanent (metaforic vorbind); dacă vampirii atacă pentru a-şi potoli foamea, ei atacă pentru a face un ban ca să aibă ceva de mâncare; dacă vampirii sug sânge, ei sug bani din patronii lor politici. Dar, mă rog, dacă li se spune canibali media, să rămână canibali media, nu insist pe termenul „vampir”.

De ce am decis să mă refer la fenomenul canibalismului media în acest material? Pentru că, odată cu apropierea alegerilor, văd tot mai multe manifestări ale fenomenului. Canibalii media, ghiftuiţi şi odihniţi bine până acum, au fost scoşi „la lucru”. Tot mai des atacă jurnalişti şi instituţii media, asumându-şi rolul de mentori morali ai presei. E ca şi cum ai pune o curvă şefă la Poliţia de moravuri!

I-aţi auzit vre-odată pe cei de la PRO-TV sau Europa Liberă dând lecţii de jurnalism, de etică şi moralitate altor instituţii media? Nu şi nici nu-i veţi auzi! Pentru că oamenii îşi văd de meseria lor şi nu au nevoie să atace alţi jurnalişti şi instituţii media pentru a face pe plac vre-unui patron politic sau pentru a-şi demonstra ceva lor însuşi. Am invocat aceste două exemple, dar sunt şi alte instituţii media care-şi fac cinstit meseria şi nu caută paiul în ochii altuia, neglijând bârna din propriii ochi. În genere, nu cred că veţi vedea vreodată o instituţie media veritabilă, un jurnalist cu adevărat independent să arate cu degetul la colegii de breaslă, să le ţină lecţii de pretinsă etică, să-i numească în fel şi chip etc. Nu! Asta o fac doar canibalii media.

Sunt sigur că, cu cât se vor apropia alegerile, cu atât va creşte pofta unor politicieni de a pune la respect mass-media ce nu le va conveni, cu atât vor creşte numărul cazurilor de prostituţie politică în rândurile presei şi a jurnaliştilor. Iar pentru ca nimeni să nu observe cât de mult vor degrada unii, canibalii media vor ataca în stânga şi în dreapta, încercând să creeze falsa impresie că toată presa e la fel.

Evident că nu are sens să-ţi pui mintea cu toţi nebunii, să pierzi timp demonstrând adevărul unor canibali media care şi singuri ştiu că nu au dreptate. Dar nici să laşi prostituatele politice să ţină lecţii de moralitate tot nu se poate. De aceea, propunerea mea este: or de câte ori vom vedea pe cineva dând lecţii unor instituţii media sau unor jurnalişti, să ne întrebăm cine e el şi cu ce scop o face. Vă asigur că, de cele mai multe ori, vom ajunge la concluzia că avem de a face cu tentative de canibalism media, care, fiind tratate ca atare, vor acea un efect exact invers decât cel pe care au mizat iniţiatorii acestora. Iar dacă patronii politici vor vedea că atacul canibalilor media nu e eficient, vor renunţa la serviciile lor. Şi chiar dacă numărul şomerilor în presă va creşte, vom obţine şi un rezultat pozitiv – mai puţine prostituate politice în breaslă.