www.coment.md

În perioadă imediat următoare, rolul de bază în politica moldovenească îi va reveni Preşedintelui Igor Dodon şi acest lucru devine tot mai clar cu fiecare zi. Oricât de mult s-ar strădui guvernarea să demonstreze că şeful statului, fiind „încorsetat” de anumite norme constituţionale şi decizii ale Curţii Constituţionale, va avea doar rolul de executant al anumitor decizii politice, lucrurile nici pe departe nu stau aşa. Iar în rândurile de mai jos vom încerca să explicăm acest lucru.

În primul rând, trebuie de menţionat că Preşedintele e obligat (de o decizie a Curţii Constituţionale din 2016) să desemneze un candidat la funcţia de Premier dacă acesta e propus de o majoritate parlamentară declarată. Dar, aici apare o întrebare: Ce înseamnă o majoritate parlamentară? Răspunsul logic ar trebui să fie – o coaliţie creată de două sau mai multe grupuri/fracţiuni parlamentare, constituite în baza voinţei exprimate de cetăţeni în alegeri. Dacă într-o coaliţie majoritară se vor uni două sau trei fracţiuni ce au acces în Parlament în baza votului cetăţenilor, atunci Preşedintele într-adevăr nu prea va avea spaţiu de manevră. Dar dacă se va proceda de aceeaşi manieră ca şi în 2016 şi se va crea o majoritate din deputaţi atraşi pe căi departe de cele legale, va avea dreptul Preşedintele să respingă candidatul acesteia la funcţia de Premier? Cu siguranţă, pentru că şeful statului este şi garantul Constituţiei, iar în Legea Supremă e scris clar că baza puterii în stat e voinţa poporului. Dacă va fi ignorată opinia exprimată de cetăţeni în cadrul alegerilor, Preşedintele nu doar că va avea dreptul să respingă candidatura unei majorităţi ilegale la funcţia de Prim-ministru, ci chiar va fi obligat să facă acest lucru.

Să admitem că Preşedintele respinge o astfel de candidatură – ce va urma? Unii pot spune, pornind de la alte precedente când şeful statului a refuzat să promulge anumite legi, că Igor Dodon riscă să fie suspendat, iar atribuţiile sale să fie exercitate temporar de Speaker sau, eventual, de Premier. Dar acum situaţia e diferită, or şi Parlamentul, şi Guvernul sunt cu mandate expirate, prin urmare Speakerul şi Premierul nu au cum să preia funcţiile şefului statului. O nouă suspendare a Preşedintelui ar duce la un blocaj fără precedent în istoria RM, iar orice interpretare abuzivă a Curţii Constituţionale în favoarea guvernării ar putea genera acţiuni politice cu impact greu de estimat.

Deci, concluzia este că fie se formează o coaliţie de guvernare pornind de la votul cetăţenilor acordat în cadrul alegerilor parlamentare, fie… Preşedintele va avea mână liberă să procedeze după cum va considera de cuviinţă. Ce înseamnă aceasta? Nimic altceva decât faptul că, după consultarea fracţiunilor parlamentare (procedură prevăzută de legislaţie) şeful statului va putea propune orice candidatură la funcţia de Prim-ministru pe care o va considera potrivită. Dacă nu va exista o majoritate legală şi declarată oficial, Preşedintele nu va fi obligat să nominalizeze la funcţia de Prim-ministru nici una din candidaturile propuse de grupurile parlamentare. Astfel, Parlamentul va avea de ales: sau va acorda vot de încredere unui Prim-ministru propus de Preşedinte, sau, după epuizarea căilor legale, se va ajunge la alegeri parlamentare anticipate.

Iată de ce teza că în perioada imediat următoare şefului statului îi va reveni cel mai important rol în politica moldovenească trebuie tratată cu maximă seriozitate.